Mersul acela apasat este de la ungurenii de peste munte care au populat incet-incet arealul de 1.685 de hectare cate are Unguriu. Le urmaresc pasul de oameni hotarati, dar iau in atentie si cumintenia. Ungurenii de azi nu pariaza pe trecerea timpului in van. Si-au ridicat case de sta soarele in cumpana in preajma lor. Au locuri de munca, iar pe langa gospodarie incepe sa miroasa a oras. Unul dintre cei trecuti de 60 de ani imi spune ca oamenii din Unguriu si-au dezvoltat viata insasi datorita muncii in domeniul minelor, petrolier, dar si in constructii sau sticlarie. Acum s-au adaugat si alte domenii ale lumii moderne.

Azi nu simt acest miros de oras, miros insemnand clar iz de trafic intens si industrii ce sforaie in jur, ci ii dau crezare celui de statiune semiurbana. Desi, apar mai des oameni pe strazile asfaltate recent, prin curti muncesc intr-o cumintenie aparte alti ungureni, mie Unguriul sfarsitului de iunie 2020 – perioada inca aflata in stare de alerta din cauza pandemiei de COVID-19 ce pune grave probleme inca de la inceput de martie – mie, ziceam, a statiune turistica imi miroase zona aceasta azi.

IDEAL ESTE SA CITITI DVS. IN ZIAR www.buzaulinreportaje.ro INTREG REPORTAJUL PRIMA SANSA JUDETEANA PENTRU RACORDAREA LA GAZE NATURALE https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/prima-sansa-judeteana-pentru-racordarea-la-gaze-naturale/?preview=true&_thumbnail_id=6455!

Va si argumentez, desigur. Acel singur lucru nerapus de timp, verdele naturii, imbraca atat de maiestuos strazile ce urca inspre munte incat par tuneluri acompaniate de umbre pana pe pieptul dealurilor ce fac trecerea spre Muntii Buzaului. Par poteci de colindat si privit panorama Ratestiului de peste apa. Aerul nu miroase greu ca in alti ani. In Unguriu miroase a iarba cosita acum. In partea cu gaze naturale, lejeritatea imi zice ca ar fi cartea castigatoare a frumusetii vietii de sus: doua femei trecute bine de jumatatea vietii isi astern un covoras pe treptele casei. In fata treptele, o masuta cu doua cesti. Le dau binete, admir casa cu lucratura veche, dar pastrata si ma gandesc ca in alte comune ale judetului Buzau timpul nu-si permite sa zaboveasca la cafea. Pun la socoteala ca gandul ma duce inspre C.A.Rosetti unde oamenii mai arunca in vatra sobei si cate un manunchi de coceni de porumb, desi stau pe punga ditamai de gaze naturale, aici teava de gaze e ca u fir rosu in jumatate de Unguriu. Cealalta sta sa apara in vreme scurta. Si apoi?