Deja a venit timpul sa ne ascundem. Si de faptele din trecut care produc acum efecte, dar si la propriu de caldura care incinge Buzaul incat ii fura de pe-acum mancarea din camp, dar si apa din cana de baut. De-ar mai fi ramas vreun loc liber si sigur pe undeva o suma buna de conducatori de la nivel national s-ar fi ascuns cat sa treaca si anul acesta. Cum nu este incearca sa joace acelasi joc pe care il stiu de minim 30 de ani: de-a viata. Se fac ca intocmesc planuri pentru a fi irigata o suprafata mai mare decat 20 la suta cat este udata prin sistemele specifice in prezent, mimeaza ca ii preocupa ce se intampla acum in perioada de stare de alerta dupa 60 de zile de stare de urgenta impusa de pandemia de COVID-19 si le ies ochii din orbite, teatral, desigur, cand vine vorba despre efectele secetei asupra populatiei, caci apa de baut se imputineaza. Dar timpul trece…

… si ajungem sa ramanem fara apa de baut! Asa cum se intampla deja in destule localitati buzoiene, iar specialistii din domeniul apei potabile arata ca nu trece saptamana sa nu intre o alta localitate in atentia lor: rezervele de apa scad. Si o stim cam de prin 2009 cand la Grabicina o galeata cu apa costa bani, iar pompierii duceau si zilnic cisterna cu apa de baut. Zona aceasta mi-a venit repede in minte, insa sunt atatea in judet pentru care apa poate deveni un lux. Real este ca sunt buzoieni care deja primesc apa cateva ore pe zi sau cara apa cu cobilita. Toate aceste au o rezolvare: un proiect de mare anvergura ce sta la portile Uniunii Europene spre aprobare.