0774/982.049

Va scriu fara sa folosesc cuvinte pe care le auziti zilnic: cu mare pretuire, cu adanc respect, din toata inima… Va scriu pentru ca ati devenit si doamna mea! Si mai am un motiv pentru care va scriu: vreau sa va spun ceva dumneavoastra, dar mai ales parintilor care zic ca-si duc copiii in sistemul romanesc de invatamant de stat pentru a primi educatie.

Pasii mei s-au oprit de ceva vreme de la a cutreiera holuri de scoli pentru ca asa a spus varsta, dar acum va aflu cu surprindere fantastica pe dumneavoastra, doamna! Va imprumut cu ocazia acestor sarbatori de iarna de la copiii mei.

Nu m-ar fi tentat scrierea aceasta daca nu m-ar fi ajutat parinti din multe clase din orasul Buzau si chiar colegi de breasla sa ma decid. A inceput forfota din mediul virtual: ce le luam doamnelor?/ Cati bani sa punem?/ Eu zic sa punem si pentru doamnele…, dar si pentru doamnele….  /Buna idee, vine de fiecare data cate un parinte si spune. Daca nu spune asa, atunci: multumesc, si eu sunt de acord. Mai nou se diferentiaza intre sutele de mesaje de pe grupurile de socializare categoria parintilor care nu vor sa stie, nu vor sa se implice, nu vor sa se opuna si nici nu-si prea intreaba copilul dar de invatat ce a invatat azi? Nu. Spune clar: dau si eu oricat stabiliti. Va las banii cand iau copilul.

Ce credeti ca s-a terminat voluntariatul? Nicidecum. Clica nu se va sparge niciodata, turma este pretioasa, tine de cald indobitocirii. Apare alt parinte, caci grupa sau clasa este mare: Nu ar fi bine sa le cumparam ceva mai consistent? Timid, un tanar isi pune un prim rand de postare: Dar cu o amintire de genul unei felicitari ce spuneti? Si sar sagetile: ce sa faca ele cu asa ceva? Daca duc discursul pana la capat se trezeste in mine repulsia, teama de a nu fi pus la colt, chiar si la propriu, copilul meu. O sa-mi dau seama in zilele urmatoare daca va vrea sa mai mearga la scoala ca nu s-a intamplat apostrofarea, daca nu mai vrea, atunci e randul meu.

Stiu ca dumneavoastra nu aveti aceasta masura de corijare a comportamentului, insa si invatamantul dezvolta in interior creatii nebanuite.

Din lista de cadouri pentru doamna, anul acesta face parte absolut tot personalul unitatii. Ieri, o pisica zgribulita de stropii reci de ploaie statea pe trepte. Pe ea or fi trecut-o? Merita. Este mereu in curte, fidela, se lasa mangaiata de copii si nu cerseste mancare.

Stradania dumneavoastra de a ne aduce aminte ca am adus copilul sa invete este rapusa cu fiecare serbare. Parintii au devenit mici guvernanti ai slabelor practici pe care cu indemanare si le aroga colege de-ale dumneavoastra. Cu alte cuvinte, in timp ce dumneavoastra preferati sa lucrati cu copiii, exceptiile prefera sa verifice la propriu cadourile. Am auzit si de povestea Black Friday – in sensul ca au inceput sa fie livrate aparate electrocasnice cadou pentru doamna, desigur. In voga sunt cardurile cadou pentru petrecerile dintre ani, dar ai nostri parinti nu au aflat inca de ele. Moda vine lent dinspre Bucuresti.

Ma gandesc ca niciodata invatamantul nu a primit finantare cata nevoie a avut. Fapt pentru care in clase sunt inca banci invechite, usi montate in anii 1960, nu sunt calculatoare fara de care activitatile ar fi monotone, sali mari pentru serbari,  proiectoare nici atat si nici rechizite sau material igienic pentru uzul copiilor, desi statul aloca bani fix pentru acest aspect.

Ma mananca varful degetelor sa intru si eu pe unul dintre grupurile de parinti sau chiar pe cel oficial cu doamnele si sa intreb daca nu cumva ar fi bine sa oferim doar flori doamnelor si de restul banilor sa luam jucarii astfel incat baietii sa nu se mai joace cu papusi, sa luam jocuri care dezvolta mintea, poate chiar sa le facem copiilor surpriza si sa le aducem un pom de Craciun langa care mosul inchiriat sa le poata oferi cadourile, ori poate o tabla inteligenta la clasa sau sa le cumparam bilete la teatru.

Dar cine sunt eu, doamna? Doar un fost elev pentru care parintii nu au platit ca sa invete bine, a invatat pentru ca altfel nu trebuia sa mai bata drumul pana la scoala, apoi a intrat in concursuri judetene si ulterior a ajuns in etapele nationale, iar mai tarziu a devenit bursier al statului roman in tari europene. Cine sunt eu sa rup actiunea de comercializare si indobitocire a invatamantului? Nu-ului meu unic ii vor fi atribuite de azi inainte  toate nu-urile din intreg anul scolar si ale  oricui va avea curaj sa se opuna fie si in fata asistentei medicale care ar face un prea mare efort sa se ridice in picioare de langa telefonul cantonat probabil tot pe niste grupuri de socializare, sa se ridice spuneam, cand face triajul de dimineata?

Cine sunt eu sa le arat colegelor dumneavoastra ca deja este prea mult ceea ce fac! Ca fac din invatamant un alt sistem medical imbolnavit cronic de spaga. Ca in fapt au un serviciu pentru care primesc o leafa, iar florile ar fi forma mea corecta de pretuire ca parinte.

De cate ori am parte de asa demersuri ma gandesc la dumneavoastra cat de bine va pastrati calmul si coloana vertebrala, cat de corect lucrati cu copiii la clasa fara a tine cont ca parintele copilului “Ionut” nu v-a adus rochie de la Botezatu sau card cadou de cateva sute de lei minim. Cat de frumosi si spectaculosi sunt copiii pentru ca ii lasati sa va imbratiseze cand simt ca isi doresc asta! Si vin acasa cu gura pana la urechi de zambet ca doamna i-a iubit! Si cata energie le dati atunci cand ii invatati un cantec sau un dans nou ori pregatiti o lucrare de Ziua Nationala a Romaniei pentru ca i-ati invatat ca noi, ca natie, avem o zi in an care devine speciala si pe care este bine sa o omagiem avand un comportament demn de istoria stramosilor!

Sa nu credeti, doamna ca nazuinta dvs. de a educa in maniera corecta copiii este zadarnica! Apar din cand in cand si parinti care resping cadoul de o mie de lei – asa cum este propus acum la licee din Capitala sau de cateva zeci de lei in Buzau. Apar parinti care pun pret pe educatie si va lasa libertatea neconditionata de cadou de a oferi din stiinta acumulata de dvs. pe bancile scolilor copiilor lor. Devine deja periculos sa fii parinte si sa obstructionezi cu un cadou sub forma de cercei sau poate geanta procesul educational crezand ca fiul tau este facut peste noapte de doamna mai destept sau mai invatat ca, de, tata a dus la scoala ce trebuia! Parinti dragi, Romania nu s-a cladit pe lipsa de verticalitate si servilism, s-a faurit prin curajul si forta celor vizionari, puterea de a spune adevarul cand este mai mare nevoie de el, insa cand doare cel mai mult!

Si eu am fost un parinte incorect  care a atentat la munca dvs. Am fost pusa in situatia limita de a-mi contesta principiile si a fi prinsa de spiritul de turma. Am incercat sa ma ascund dupa usa cand a venit momentul darurilor, nu am rezistat si mi-am luat copilul, am plecat prima de la serbarea devenita deja incununarea eforturilor parintilor sa fie pe placul lor si, de multe ori, nu si al doamnelor. V-am vazut rusinea de a fi fortata sa primiti pana si flori si mi-am schimbat in mod neasteptat comportamentul fata de cadoul pe care as putea sa vi-l ofer. V-am cunoscut si prind incredere in ceea ce faceti. Recunosc sincer ca am si un model masculin, dar ce folos, nu este doamna! Cu dansul pot rationa altfel. Este un fel de Mallarme al invatamantului din judetul Buzau, nu aduce nici un fel de prejudiciu catedrei careia  i se dedica deja de o intreaga viata! Asta pentru ca parintii croiesc modele, trenduri ca sa fiu in pas cu momentul! Parintii imping rezistenta dvs. pana cand amarata de ea se anuleaza in fata afrontului de cadouri. Parintii recurg la maniere despre care cred ca fac bine in educatia copilului si nu analizeaza nicidecum ce a invatat de fapt copilul lui, ce stie sa spuna din lectia de cunoastere a naturii si cate socoteli poate sa faca astazi? Parintii nu mai vor educatie, vor mode din sistemul privat care poate face destule activitati denumite incorect extrascolare pentru ca au loc tot in timpul orelor de curs obligatorii potrivit pacatoasei de legislatii invechite care tine oameni neangajati in sistem si platiti tot de parinti si fara o forma de angajare. Oameni tineri care au si ei dreptul la o meserie, la o carte de munca in care sa apara si beneficii, nu doar frici! Parintii vor sa iasa dintr-un rand in mod superficial!

Cu banii de cadou din acest an, daca tot exista darnicie in prag de Craciun, parintii minunati care stau sprijiniti pe un intreg cod de principii existentiale, nu ar fi bine, doamna sa cumpere un cadou pe care sa-l folositi impreuna cu copiii la orele de clasa? V-ati aduce aminte zilnic ca parintii se pot implica cel putin de doua ori pe an cu adevarat in actul educational oferindu-i suportul, baza materiala,  in mod voluntar si nu impus prin contracte educationale gresite!

Haideti, parinti drepti, faceti un pas in fata si renuntati la obedienta! Bucurestiul ne da exemplu de ani de zile ca practica aceasta este bolnava. Bine, ne da si exemplul suprem de obedienta, insa este deja element rar, dispare!

Doamna, sa nu fiti trista, parintii din aceasta serie se pot corija! Stiu ca v-as putea aprecia gresit uneori, dar dati-mi dumneavoastra lectia bunatatii, a corectitudinii si invatati-ma ca sistemul educational de acum seamana cu acela in care eu priveam cu cinste la doamna Aprodu! Caietul meu de limba romana facea un scurt tur al clasei, iar compunerea  era citita mereu cu aratatorul tinut in aer, deasupra capului, chiar de catre doamna. Dati-i copilului meu puterea sa creada ca daca spune NU nu greseste, ci are discernamant! Invatati-l ca Eminescu nu este un fan al lui Guta, ci poetul nepereche, ca rosul nu exprima furie, ci si sangele cu care intreg neamul a scris istorie in atatea razboaie.

Inchei cu speranta ca anul acesta parintii vor fi cuprinsi de spiritul sarbatorilor de iarna in alt fel! Ca vor reusi sa se bucure de prestatia copilului la serbare fara sa fie timorati, caci se vede si putina frustrare a catorva, de cand sa va dea cadoul si daca nu cumva va supara ce au ales! Doamnea mea din acest an nu cauta cu privirea dupa cadouri si comportamentul ei este precum al domnului Ion Zota: ar da orice pentru evolutia educationala a copiilor care sunt in bancile din fata lui!

Doamna, va multumesc si va spun la multi ani astazi cand Romania sarbatoreste o suta de ani de cand alti romani cu curaj si demnitate precum dumneavoastra au faurit Unirea de care suntem atat de mandri!

P.S.: “Doamna mea” poate sa intruchipeze orice dascal de oriunde care stie ca educatia este pe primul plan si in beneficiul copiilor. Si, deopotriva cu ea trebuie sa stie si parintii acelasi lucru!

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest