0774/982.049

Stranie si nemasurat de nedorita este starea de tristete a sufletului. Cand plange sufletul cred ca abia atunci constati ca pretuiesti realmente prietenul care ti-a fost pana azi! Unitatea aceasta de masura a omeniei, a prieteniei, despre suflet spun, face in asa fel incat sa-ti spuna cand trebuie cat de pretiosi sunt unii semeni! Numai ca dintr-o data explodeaza nefericirea si bunul om care a stiut sa-ti ofere ani de zile neconditionat prietenie pleaca!

Si sufletul plange. Si indiferent ce-i oferi spre linistire, el plange!

Astazi as fi vrut cumva sa va spun ca de la Istrita, din pepiniera pomicola un alt soi de pom a trecut testul specialistilor si poate sa va devina aliat in drumul catre mentinerea sanatatii consumand fructe! Nu am cum! Prietena mea a plecat si sufletul plange!

O doamna frumoasa, cu ochii mereu fixati pe omul din fata, atat de disponibila si atenta la dorinta celuilalt, dar peste toate desavarsita ca profesionist a castigat numeroase lupte in viata, insa pe una nu a reusit sa o duca singura si a plecat atunci cand toate puterile au parasit-o!

Pepiniera Pomicola Istrita din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti a ramas fara inginer sef! De fapt, fara suflet!

Am cunoscut-o pe Luminita Pioara datorita meseriei: eu jurnalist, dansa specialistul pe care directorul Petre Grivu punea exclusiv baza atunci cand explica, recomanda sau decidea in legatura cu ceea ce se intampla in pepiniera. De nenumarate dati am mers la Istrita sa vad cum are loc livrarea pentru plantarile de toamna sau de primavara, cum se altoieste, cum se fac anumite tratamente, cum sunt sarbatorite ciresele … ce inseamna export de fructe pentru judetul Buzau, de ce batrana doamna a pomiculturii romanesti imbraca haine de tanara domnita…. cat de dificil este sa gasesti zilieri pentru culesul fructelor… Mereu am gasit acelasi om deosebit disponibil. Stiti cumva ce inseamna sa-ti iubesti meseria si sa vii la serviciu realmente din dragoste pentru aceasta, devenita bratara de aur? Dar stiti ce inseamna sa te dedici domeniului de activitate care te-a ales? Si nu spun gresit pentru ca des am discutat cu doamna aceasta minunata despre alegerile pe care le facem in viata. Si ea, dar si meseria s-au ales reciproc. O dragoste desavarsita! Nu s-au abandonat nici o clipa. Iar drumul spre varful meseriei a pornit de jos. Doamna aceasta faina era tare prietena cu modestia. Indiferent de ora din zi sau de starea in care se afla,  explica si argumenta rapid orice problema pomicola pe care o supuneai atentiei ei. Iar prietenia cu modestia ma duc rapid catre ultima functie a Luminitei Pioara: inginerul sef al Pepinierei Pomicole Istrita. Printr-o intamplare ajunge sa povesteasca o bucata de zi in care lucra in pepiniera in care a venit prof. univ. dr. Florin Stanica, prorectorul USAMV. Ea, in livada, printre pomi cu sapa, caci munca in lumea pomilor nu inseamna doar comenzi verbale, ci efectiv munca, iar doamna aceasta nu se rusina sa lucreze cot la cot cu zilierii sau muncitorii. In gluma, imi povestea razand din plin, prorectorul Stanica imi spune: la sapa? Raspunsul nu mi l-a redat, ci mi-a explicat ca asa cat este ea de inginer sef tot trebuie sa fac anumite lucrari, iar dupa functia aceasta nu a alergat vreodata! La Istrita, in pepiniera facea oricand orice fel de activitate era necesara astfel incat livada sa fie sanatoasa. Iar colectiv aparte ca in aceasta pepiniera extrem de rar mi-a fost dat sa vad: spun ca o familie, desi vi se pare clasic, insa cititi dumneavoastra imaginile! Nu exagerez cand spun ca realmente a fost Doamna pomiculturii romanesti pentru ca a lucrat in pepiniera aceasta o viata de om: din tinerete si pana acum cand a trecut cu putin peste 50 de ani, iar de plantat pomi, daca s-ar consemna in mod real probabil ca a plantat cat tot judetul Buzau de la un capat la altul si spre judetele din jur hectare bune!

Astazi, toti buzoienii care au cumparat pomi din statiune de la Istrita ori care au primit sfaturi de la Luminita Pioara ar trebui sa vina la capela din cimitirul Garlasi situata in cartierul Dorobanti II si sa depuna langa doamna minunata a pomiculturii romanesti o crenguta, ce-i drept acum cu fructe! Un omagiu pentru cea care le-a indrumat fiecare pas in alcatuirea unei livezi, care le-a vizitat pomii precum medicul pacientul bolnav la domiciliu. Care le-a recomandat tratamentul perfect astfel incat sa nu-si piarda munca de ani de zile din cauza vreunei intemperii. Daca nu aveti astazi timp, maine e bine sa-i conduceti plecarea spre dincolo, unde probabil o asteapta lumea de flori pe care si le-a daruit din timpul vietii!

Se poate oare sa existe specialisti atat de prompti si disponibili si sa umplem degetele de la ambele maini cu numele lor? Acum ar mai fi noua… Luminita Pioara a plecat, iar o intreaga lume, cea pomicola a ramas fara suflet! Si si-a ales, ca o coincidenta stranie, un moment din an in care livada este precum copilul care s-a ridicat pe propriile picioare si merge: livada are fructe!

In timp, prietena mea mi-a aparut si ca model. De rezistenta, de perseverenta si de succes. Langa inima, in camaruta cu iubire tainica, Luminita Pioara tinea afectiunea pentru copila si nepotii. Vorbea despre ei cu o lumina care-i imbratisa intreaga fire. Nu asteptai explicatii pentru ca se vedea imediat ca in afara de parinti si surori, fata si nepotii erau acel ceva care ii dadea forta din interior!

Mergeti langa pomii pentru care inginerul sef Luminita Pioara v-a oferit consultanta si ridicati un gand bun in amintirea ei! Drumul sa-i fie lin! Acum a pornit spre Dumnezeu, cel care nu i-a lipsit vreodata din suflet! Om minunat, nu ai cum sa fii uitat vreodata!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest