Adun ramasite de speranta din colturi atat de ascunse incat cu greu dau de ele. S-au naruit multe dintre puteri. Si nici nu as fi putut sa banui candva ca un om puternic are sa cada in genunchi din start, fara preaviz emotional, fara semne sau dureri. Am inca needucata calitate de a suferi pentru oameni necunoscuti. Insa o minune are sa-mi dea instantaneu dorinta de viata, zambet, renastere!

Scriu astazi cu sufletul. Sunt suflet de roman care isi pune chezasie iubirea. Nu am sa o folosesc pentru a dovedi iubire de patrie – am dovedit-o prin munca; de semeni – am manifestat-o zilnic sau pentru suferinzii celui mai naprasnic bumergang care musai trebuie sa se intoarca dupa aceasta perioada de necaz in masa la autoritatile care stau mereu parfumate, ironice si imbuibate pe scaune nemeritate in 95 la suta dintre situatii – pe iubirea aceasta o arat de cate ori este reala suferinta. Astazi, iubirea mea se imparte la trei, dar inchina oda fericirii pentru doua dintre bucatile mele de iubire: gemenele uimirii continue pe care intr-o zi de 4 aprilie le-am nascut. In zorii zilei, patru ani in urma, minunea noastra se dividea ca dar al Cerului! Gemenele magnifice se asezau in cea mai placuta liniste a nasterii sparta de un plans usor, semn ca avem de purtat o viata inainte, se asezau pe brate deodata amandoua.

Cum e sa ti se umple brusc bratele cu copii? Pai, nu ai cum sa uiti clipa aceasta vreodata! Si nici caldura, nici macar mirosul, daramite manutele care-si cauta echilibrul pentru ani multi de acum inainte inspre tine! Are sa fie ziua responsabilitatii si a iubirii pe viata! Si e a doua ora. Acum gemene!

Exultare. Extaz. Minune. Uimire continua timp de patru ani deja de atunci. Si sunt sigura ca toata viata va fi aceeasi magie, aceleasi momente de devotament carora nu o sa avem cum sa le despicam logica intamplarii. Nasterea are partea ei de fericire pe care o mama nu o poate nicidecum defini si mai cu seama explica vreodata in viata copiilor care cresc, cresc, cresc, dintr-o data isi deschid aripile si zboara pe un drum doar de ei vazut, insa din spate urmat cu privirea, grija si atentia de catre parinti. Si, asa rapid de la momentul nasterii copaceii se ridica pe propriile picioare, exploreaza lumea mare si incep sa-si spuna tainele identificate. Patru ani. Plus noua luni de fericire deplina. De joc in doi in camasa facerii si dragoste oferita din trei inimi care au batut langa ghemurile de oameni care-si conturau in miscari reduse facerea. Cinci si toti pe deplin fericiti de ceea ce doar Dumnezeu a putut sa implineasca: familia!

Si de la pasi marunti si vorbe putin stalcite, mai degraba din start de oameni mari, astazi suntem la etapa numaratului in engleza, a discutiilor despre functionarea motorului unei masini, la cunoscut animalele de langa noi sau poate ca la primele semne de domnisoare numite, ce-i drept acum deodata printese. O fantezie a devenit viata cu voi!

Pare-se ca un vis de copil chiar a inceput fix cu patru ani in urma si in fiecare an depanam cate un tablou din el: curiozitate i-as spune celui de-al patrulea. Totul este curiozitate sporita pentru voi de cei doi ani in plus ai primei printese. In visul nostru predomina rasul, bucuria, cateva culori doar: roz neaparat, mov, albastru si galben, uneori si rosu, plus verde pentru ca ne place noua, parintilor. In visul cresterii voastre adaugam rochii elegante si pantofiori musai cu sclipici, dansuri care tin ritmul veseliei si carti, carti cat mai diverse.

Nu am crezut ca fericirea poate fi asa definita! Ma uit insa pe chipul tatalui cand gemenele il strang in brate cu mainile bine inclestate in jurul gatului sau si-mi spun clar ca nimic nu trebuie sa tulbure iubirea aceasta! Inima face un dans aparte si boabe de lacrimi stau agatate in colt de ochi. Daramite cand trei bucati de fericire isi fac loc intre bratele cuprinzatoare ale tatalui extaziat? Si clipa ar fi bine sa dureze o viata! Dati copiilor dumneavoastra iubire fara teama si explicati-le ca dincolo de ziua de astazi trebuie sa fim noi, impreuna! Sa fim un minut mai atenti, mereu echilibrati, macar un sfert de ceas mai rabdatori, sa punem mainile in pamantul din care creste viata si sa gustam libertatea! Copiii nostri de la noi invata si sa fie liberi, dar si sa iubeasca!

Astazi, speranta mea este geamana cu iubirea pentru Maria si Ioana! Sa cresteti libere! Sa cresteti frumos, unite, iar viata sa nu va oblige niciodata sa o luati in piept, ci cu masura, la timpul ei, fiecare etapa! Nicicum sa nu va fie teama de oameni, sunt doar chipuri care apar si dispar. Aduc cu ei bunatate cateodata, uneori din prea mare graba lasa durere si frica, intra pe usa din fata cat sa impresioneze si ies subit, altii va dau o salba de stele din care sa va faceti doar bucurii, iar pe putini sa-i tineti la piept si sa-i numarati pe putine degete de la o mana pentru ca ei merita respect si pretuire. Cand ii gasiti sa le spuneti despre voi cat de fantastice sunteti! Noi va dam putere si sapte ani de acasa, voua sa va creasca aripi pana dincolo de vis! La multi ani, copile minune!

2 COMENTARII

  1. Asa de frumos si de intens! La multi ani cu drag si sanatate!!! Felicitari pentru aripi… sa le poarte peste zile line si sa le aduca viata lunga!!!

  2. Unic!De departe cea mai frumoasa scriere, subiectul este cel mai important, de aceasta data,cel mai important din viata voastră, să creasca mari iar Dumnezeu sa le daruiasca sanatate,minte si noroc.De la noi toate gandurile bune!

Comments are closed.