0774/982.049

Ce ar trebui sa ne impresioneze: drama prin care trece pentru a doua ora o familie cu patru copii sau puterea comunitatii careia ii apartin de a le fi alaturi, de a dovedi unitate si compasiune in acelasi timp? Sincer, pledez cu strangere de inima pentru comunitatea aparte numita Bisoca. Nu intamplator poate, in perioada recenta am fost intrebata cum vad eu comuna montana de pe granita Buzaului cu Vrancea? Exclamatiile si cuvintele pozitive au curs in raspuns pret de minute bune. Esential este ca bisocenii dovedesc mereu si inaltilor conducatori de judet sau de stat, strainilor care le calca pragul si lor insisi ca pot fi realmente unii pentru ceilalti, o comunitate intima in sens pozitiv, mereu dornica de a arata disponibilitate pentru munca si corectitudine, un soi special de buzoieni care se rup din marele judet Buzau si par din ce in ce mai tare sa nu aiba legatura cu restul comunitatilor. Blandetea plaiurilor bisocene este transpusa in blandetea sufletului oamenilor care le locuiesc.

De 15 ani cel putin caut bisocenii la ei acasa si aflu de fiecare data povestiri noi care intra adanc in istoria buzoienilor de la Curbura Carpatilor, povesti care fac pionierat in diverse domenii gasesc oameni speciali care lasa urma demna de luat in seama. Cum pot acum sa privesc peste comunitatea aceasta impietrita de o veste ce nu ar fi putut vreodata sa fie macar banuita, nicidecum asteptata? Cum? Ca sa fie corect?

Un apel venit de la primarul comunitatii, Florin Stemate spunea asa: o familie cu patru copii nascuti trece a doua oara printr-o mare grozavie, eu zic sa-i ajutam cumva mai ales ca foarte multi bisoceni m-au sunat si vor sa le intinda si ei o mana de ajutor! Primarul Bisocii vorbea despre Tudorel Cotcorus, tata trecut putin de 50 de ani si cu patru copii nascuti: trei baieti si o fata. Cand implinea 17 ani, unul dintre baieti isi incheia nefiresc viata, din dragoste pentru o fata. Timpul a trecut si a mai sters din durerea parintelui care astazi a privit doar in pamant. Numai ca, ultimul sau nascut care ar fi implinit anul acesta 22 de ani, Sorin, si care lucra de un an in Franta intr-un parc de distractii a mers pe urmele fratelui de odinioara. Subit. Medicii francezi acum fac analizele medicale in cazul lui Sorin Cotcorus, deci nu are rost nici sa intrebam si nici sa ne pronuntam mai ales ca vorbim despre finalul unei vieti si se pune si problema existentei unei boli grave care ar fi dus la marea suparare a vietii sale. Ma uit lung din cand in cand la tatal venit la Buzau cu mare dificultate pentru a deschide la Banca Transilvania un cont in care bisocenii sa-l poata ajuta financiar. Omul nu are lacrimi, ci doar o durere inghetata pe frunte: ce a facut sa merite asa blestem?

Revin la primarul comunitatii Bisoca, Florin Stemate care spune ca vor fi facute demersuri astfel incat familia Cotcorus sa fie ajutata in dificila intamplare nefireasca a vietii. De notat acest suport al unui primar care strange in jur comunitatea, mare parte plecata la munca in diferite state europene!

Tudorel Cotcorus isi alatura des mainile tabacite de munca. Lucreaza la Manastirea Poiana Marului aproape in fiecare zi, sotia este bolnava si ea. Imi opresc intrebarile si nici macar o imbarbatre nu pot adresa, parca si mie mi se pare ca Dumnezeu ii incearca pe unii oameni de puteri mai mult pe altii nu ii baga deloc ins eama, altora le umple sacul… nu stiu, nu judec!

Eu am avut o curiozitate privind in general situatia unui roman care isi pune capat zilelor departe de casa si am intrebat-o pe medicul Maria Cristache, specialist neuropsihiatru daca nu cumva avem de-a face cu o situatie ce atinge din ce in ce mai multi romani carora li se intampla ceva acolo unde gandesc ca ar fi mai bine pentru fiecare. Aceasta a precizat telefonic ca “in primul rand neadaptarea la conditiile strainatatii, apoi deziluzia unui viitor cert, plus un dram sau mai mult din dependenta si accesul la trafic de persoane sau de droguri duc la reale psihoze si schizofrenii cu care numerosi romani se intorc acasa mai devreme sau mai tarziu. Toate trebuie privite realist si corect, sunt parti importante din viata noastra a tuturor. Romanii trebuie clar sa stie daca mental pot face fata strainatatii, ei insisi sa-si aprecieze!”

Eu imi aplec din nou privirea catre tatal care astazi cauta diferite surse financiare de la care sa se imprumute pentru a-si aduce fiul acasa, o companie de transport persoane decedate din Cluj cere in acest moment 3.000 de euro familiei Cotcorsu. Imi spune raspicat ca pana la 53 de ani viata l-a incercat prea de multe ori, insa de mic merge la biserica si crede ca dincolo de durere este echilibrul unui duh sfant!

Bisoceni, oameni aparte, mi-ati dovedit in timp ca sunteti o forta!  Demersul acesta de la dumneavoastra a pornit! Vreti sa ajutati ca trupul tanarului Sorin Cotcorus sa fie adus acasa din Franta si sa va aduceti aportul! Asa am primit eu informatii si de la cativa dintre dvs.! Si primarul Florin Stemate mi-a relatat ca bisoceni de acasa si de departe vor sa faca donatii pentru familia atat de ficil incercata!

Si mai putem face ceva: sa ne uitam de fiecare data in ochii celor cu care vorbim sa le vedem si bucuria, iar atunci cand dam de tristete sa devenim receptivi!

 

CONT DESCHIS LA BANCA TRANSILVANIA SUCURSALA BUZAU

IBAN RO53BTRLRONCRT0545685201

PE NUMELE COTCORUS TUDOREL

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest