0774/982.049
  • Comunitatile mici trebuie sa-si gaseasca propria carte de identitate pe care sa parieze pe drumul afirmarii

  • Cernatesti – satul liliacului de pe deal, dar si al scriitorului care si-a descris consatenii in Balanta, insa si sub forma celebrelor personaje Tanta si Costel

  • Rudele lui Ion Baiesu au venit de la sute de kilometri distanta, acasa pentru a lua parte la o activitate cu spirit civic, mai degraba.

  • 9 mai este ziua in care scriitorul devine eroul satlui si il scoate in lume!

Se lasa norii aprigi de ploaie. La cat de jos s-au asezat prevestesc o ploaie mare de vara. Si au inceput stropii sa stea in calea drumarilor care plombeaza alene DJ203K, in zona Sapocii. E 9 mai, doamna ce vreti de la no,i sa alergam cu lopetile de bitum? Imi striga un muncitor pe care il intreb cum merge treaba pe ploaie. Sincer, femeie la volan, mi-am zis sa grabesc rotile din obiectivul lui bine luat la tinta cu lopata pe care o si simteam pe capota. Ei sunt in fapt regii drumurilor, ei stiu daca si cand trebuie plombat sau reparat de parca ar avea activitatea propriilor firme pusa in slujba nerecunoscatorilor ca mine care cer sa grabeasca treaba. Semn ca ploaia si bitumul nu fac deloc casa buna a fost drumul de intoarcere. Gropile cu doua ore si jumatate in urma umplute cu bitum, acum aveau doar apa de ploaie.

Sa-i dau bataie insa, ma asteapta domnul Ion Nicolescu. Un domn care vrea in mod voluntar sa stearga praful rasturnat gros peste o comunitate frumoasa care face trecerea la munte. Sunt oameni destoinici la Cernatesti, o comunitate in care pulseaza nume si renume, populatie tanara, dar si dor de afirmare. Si-l salut de pe acum pe Nelu, stie el care, cel care are un secret legat de un mare domnitor roman. Si-l evalueaza in euro! Ii voi face loc in paginile www.buzaulinreportaje.ro si scot palaria in fata istoriei ce va sa mi-o povesteasca.

Ma introc pe drum. Unul gaurit si pregatit de plombare. La Cernatesti nu au ajuns cu gauritul si nici ploaia nu-i face anticampanie domnului Nicolescu pe care nu-l gasesc deloc cu privirea. Stau de-a stanga mai multor crengi printre care razbat discutiile scriitorilor stransi in usa Bibliotecii Comunale “Ion Baiesu”. Sunt sarea si piperul evenimentelor culturale aceste discutii intre scriitori. Spun versuri si epigrame, ba aud franturi de balada si contesta anumite aparitii editoriale, comenteaza presa si isi doresc mai multa presa culturala.

Ca o gazda de profesie, pensionarul Viorel Francu, zic asa cum a spus dansul, nu vrea sa vorbeasca pentru ca e pensionar de parca pensia e atasata de voce sau pensia i-o fi luat cunostintele vaste depsre lumea literaturii buzoiene? Nicidecum. Domnul acesta vorbeste mereu frumos despre colegii de condei. E lumea lor boema, pestrita de neimbogatire, desteapta din fire si dornica de a iubi judetul Buzau. Sunt scriitorii de care nu te poti desparti pentru ca vrei. Lucian Manailescu, Tudor Cicu, Emil Nicolescu, Viorel Francu si Alexandru Hanganu. Daca au mai fost si nu i-am identificat, scuzati. Ultimul are sa fie astazi, 9 mai de Ziua Europei, dupa cum mi-a spus purtatorul de lopata, artizanul lansarii de carte acasa. Este epigramist iubitor de femeie si intru ea mereu bland si ascutit cuvantator. Imi spune cateva epigrame si se amuza cu Viorel Francu. E greu sa scriu una macar. Pe soata prietenului meu/ Nu poate s-o iubeasca Jula/ Ca ea-l solicita mereu/ Si nu-l mai ajuta … nimeni. Contextul: un mare festival de la Galati in care Alexandru Jula a solicitat o epigram ad-hoc.

Ghid devine insusi Viorel Francu pe care il gasesc find acasa oriunde in judet. Orice dascal din teritoriu pe Viorel Francu il solicita sa cuvanteze despre lumea cartilor. Si incantarea e mare. Ma conduce in scoala. Patru elevi, vizibil fastaciti ca sunt imbracati in costume populare, chicotesc cu trecerea fiecarui invitat care rupe din frumoasa paine si o trece prin sare. Par amfitrioni de profesie. Le place ca se intampla ceva la ei acasa. Si ii intreb cu ce ocazie, de ce. 10 ani de cand Ion Baiesu si-a dat numele bibliotecii noastre. E unul dintre evenimente.

De dimineata, oameni ai satelor si batrani care isi plang eroii in coltul batistei, s-au prezentat in fata monumentelor din localitate pentru a aprinde o lumanare si a depune o floare. Ei au fost surpriza primita de autoritatile locale care au organizat totul impreuna cu Asociatia Cultul Eroilor Regina Maria, filiala Buzau, prin comandorul in rezerva Aurel Nita. Omul acesta a fost in cele din urma cel mai emotionat atunci cand a pronuntat cuvantul erou. Sa mergem insa pe firul evenimentelor, caci de la monumentele din Fulga, Aldeni si Cernatesti s-a ajuns la Scoala din Cernatesti unde cei peste 400 de eroi locali, incepand cu cei doi eroi din Razboiul de Independenta, au fost trecuti in revista pe rand de autoritati si oficiali de la judet. Adrian Petre, vicepresedintele Consiliului Judetean Buzau spune ca interesant este sa vada stema comunei cu liliacul de-a stanga. Promite ca va implementa la institutia la varful careia se afla un proiect prin care cele 88 de steaguri ale judetului si comunelor vor fi afisate pe Bulevardul N. Balcescu. Apreciaza ca o comunitate mica isi omagiaza eroii altfel, trecand la aceeasi categorie si un scriitor.

Observatia e buna si confirmata de primarul Petrache Marzea. E de datoria noastra sa nu uitam eroii, iar comuna Cernatesti poate intra pe lista celor care au pentru cine sa organizeze astfel de evenimente. Pentru noi ca localitate avem si un alt mare eveniment. Implinim zece ani de la infiintarea bibliotecii Cernatesti si tot zece ani de cand i s-a atribuit numele Ion Baiesu. Putini oameni mai stiu de scriitorul nostru. A plecat de mic copil si putini mai stiu de el. Avem si o lansare de carte.

Deja am intrat in sala de festivitati, o sala de clasa in care cuvantul de ordine era 9, in fapt cuvinte, 9 Mai. O sala de clasa fara banci, cu scaune pe care au luat loc de data aceasta oamenii de cultura, scriitorii, oficialitatile si cele 10 rude ale scriitorului. Rand pe rand i-am ascultat, in moderarea lui Ion Nicolescu, cel care nu aparea, dar care avea multiple treburi de organizare, pe majoritatea. Au spus lucruri frumoase despre ziua aceasta, eroi si scriitori, despre o comuna care nu si-a pierdut identitatea, ci o tine intr-o carte de aur a literaturii romane.

Va spuneam despre comandorul in rezerva Nita, omul caruia ii tremura glasul, i se umezesc ochii si mainile nu mai stau pe foile din fata atunci cand despre eroii neamului se face vorbire. Este genul de roman pe care ni-l dorim drept exemplu de patriotism, insa nu suntem inca suficient de intelepti ca sa discernem ce ne e bine si ce ne face rau. Stie despre oamenii, 400, care si-au adus aportul de-a lungul istoriei la desavarsirea neamului romanesc. Comandorul in ie sta intr-un sfert de ceas cuminte pe un scaun din sala parca in asteptarea unei intrebari. Are de spus atat de multe, insa timpul e dusmanul lui si nu ne lasa sa ne apropiem pentru cuvintele necesare.

Ascult rand pe rand bibliotecarul emotionat al comunei, doamna care sta de paza, intr-un fel frumos spus, si la o donatie de aproape 700 de carti donate de familia Ion si Maria Nicolescu. Doamna Dedu are cititori, este un bibliotecar fericit. Sunt si mari si mici, adica nu sunt numai elevi, ci si doamne trecute bine de prima tinerete trec pe la biblioteca sa rasfoiasca o carte. Imi spune asta vecina de peste drum a bibliotecii. Cand eram schimbul trei mereu citeam. Acuma, tineretului daca ii dai atractii doar sa puna mana pe o carte.

Mai la vale, spre Buzau, stric linistea a doi batrani adunati pe o canapéa, la drum. Domnul da aprig din ambele maini, ea, cu bratul plin cu frunze pentru pui asculta si da din cap pana atinge cu barbia pieptul. Si nu ma intrebati ce vant ma aduce aici? Zic eu, a gluma. Da’ chiar a sa? Ce cautati pe la noi? Le spun ca-i caut rudele lui Ion Baiesu si batranul imi arata cu batul peste deal. In catunul ala de sus traia, dar acum sa mai fie vreo zece-20 de oameni acolo la Baiesti si se ajunge greu domnule! El are in casa o singura carte, monografia comunei scrisa de un dascal al satului, ea doar carti bisericesti si un sot bolnav care cere indurare prin rugile ridicate din paginile galbene.

Revin in scoala din Cernatesti. Un domn respectabil a trecut de momentul eroi si Ziua Europei si spune cu patos despre Ion Baiesu. Este momentul in care o comunitate si-a adunat de la distanta mare, sute de km chiar, fiii, rude cu scriitorul Balantei. Sunt in sala, privesc lung si se bucura ca provin din acea mare familie. Baiesu a fost prieten cu Nichita Stanescu si Fanus Neagu In revista tiparita de organizatorii evenimentelor de la Cernatesti, Aniversarea Bibliotecii Comunale “Ion Baiesu””, prof. drd. Nastaca Piscoran defineste boema bucuresteana din care facea parte acest trio, in fapt fiind ultima reduta a boemei bucuresteana.

De la Iasi, in 7 mai, Paula Florea, nepoata scriitorului redacta in aceasta revista un gand de amintire a lui Ion Baiesu. Adesea ii revedem figura blanda, aparent vesela, desi in realitate era plina de ganduri legate de statutul scriitorului roman intr-o perioada in care se cenzura totul, de aceea scriitorului ii trebuia o adeavarata arta in realizarea unei opera care sa poata sa treaca de cenzura.

O vizita pe aceste meleaguri era un adevarat pelerinaj, trecea pe la toti sa-I vada, sa le aduca o mica amintire, un gand bun sau sa-I ajute in anumite situatii dificile”.

Asa spun si oamenii satului ca Baiesu cel care a scris despre Tanta si Costel era un om bun si vessel. La fel de vessel este si Alexandru Hanganu care isi asteapta inca foarte cuminte randul la lansarea cartii acasa, desi locuieste in Braila.

Vin insa pe langa perete, in costume populare sau costume bine lucrate pentru a pune in scena o sceneta a scriitorului, vreo zece, sa spun, elevi ai scolii. Sunt bucurosi ca fac altceva decat ore de romana si geografie. Vor sa joace Baiesu si sa citeasca mai mult Baiesu. Concluzia ii apartine insa lui Ion Nicolescu, omul care centreaza comunitatea in juru-i fara a se uita daca nu cumva exista si culori politice, ii vrea pe oameni pentru ei, pentru comunitatea care mistuie din pamantul datator de vin rosu celebru pana prin 1990, iar acum de livezi fantastice si gospodarii bine puse la punct. Ion Nicolescu vorbeste despre rolul activ al fiecaruia in promovarea a ceea ce poate zona Cernatesti – fie eroi, scriitori, carti cu sutele in biblioteca si cicitori fideli, autoritati locale care merg spre aceeasi idée: a valorii care trebuie sa strige ca este! Respect, respect trebuie sa le aducem!

Plec pe o vreme insorita din Cernatesti. Am acelasi sentiment ca atunci cand i-am cautat lui Vasile Vociulescu amintirile la Parscov sic and oamenii si-au adus atat de bine aminte de doctoral far’ de arginti. E acelasi sentiment. De puritate la ea acasa, de valoare tinuta bine si intentionat in sat, dar si agitatie tainica pentru a fi ridicat capul. Este un amestec de vechi si nou, de calitate si modernism, de aici s-a nascut si aici e posibil sa se mai nasca. O comunitate, Cernatesti, pe care o vezi frumoasa din drumul judetean si minunata daca intri in voarba cu oamenii.

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest