0774/982.049

Romania, Centenar, Marea Unire. Pun punct, desi ar trebui sa adaug diversitate, fratie, Cilibia.

Pana si copacii par sa se dea din calea naprasnicului de vant care s-a pornit sa mature campia Baraganului intr-un disperat strigat de dor. In fapt a ramas singurul care-si poate face de cap cat vrea, pana in statia din centrul comunei Cilibia nici tipenie de om pe drum. Nu caut sa vad daca romanii sunt au ba patrioti, nu vreau sa flutur nici un steag al iubirii de tara, vreau sa gasesc oameni normali care stiu sa-si exprime mai degraba fericirea ca sunt, ca sunt normali si ca pot convietui asa cum istoria le-a dat sa le fie. Normalitatea lor nu o prea stiu, dar ochiul imi este pregatit si sufletul deschis sa imbratiseze ideea care sa-mi aseze bravul roman pe un piedestal binemeritat. Nu hulim, nu laudam, facem echilibru si cautam normalitatea intr-o zona atat de trista dupa ce sunt recoltate cerealele de pe camp!… Ma tot astept sa vad pe undeva cuptorul de caramida sau poate un semn cu praf de caramida, oameni muncind… dar vantul isi impune reguli stricte: toata lumea in casa!

Nu-i asa! Pe drumul care trece prin fata Primariei Cilibia trei oameni grabesc pasul. Vantul le curbeaza aprig spatele, ei insa il infrunta. Unuia ii iese un steag din buzunar. Tin de mana fiecare cate unul sau doi copii. Intra rapid in scoala. Si eu tot acolo merg. Nu intru. Trag putin cu ochiul prin geamul primei ferestre. Copii ca de clasa a II-a sau a III-a isi aranjeaza iile pe ei, iar o domnita atat de tanara care pare a fi dascalul lor, ii ordoneaza cred dupa ordinea de intrare in scena. Le face semn sa nu iasa, dar pleaca ea. Intru pentru ca deja ii agit pe copii.

Comuna cu 1800 de frati romani

Surpriza. Incep sa aflu prima dintre calitatile romanului cand intri in casa lui: ospitalitatea, de data aceasta aniversara. Cocarde tricolore pentru a arata ca “ Noi vrem sa ne unim cu tara” nu este doar un proiect judetean inclus in lista pe care isi tin ochii si reprezentanti ai Comisiei Europene, ci este o simtire! Patru eleve imbracate dupa simtamantul modern al portului popular zambesc, prind cocarda in piept si imi fac invitatia de a merge in sala de evenimente. Desigur, aici director este o tanara pentru care imi arat des simpatia. Des insemnand ca atunci cand vad actiuni sub marca Scoala Cilibia sustin demersul si implicarea elevilor prin mediatizare. Profesorul Dana Guteniuc este nu doar exemplul dascalului, ci al romanului cu simt civic, acela care poate iesi in strada la proteste, insa nu o face pentru ca actiunile ei sunt concrete: schimba destine convingandu-le ca exista o cale mai buna si le-o si arata! Semn ca insusi presedintele Romaniei, Klaus Iohannis in noiembrie 2015 a conferit Ordinul pentru Invatamant in grad de cavaler acestei scoli pentru ca impreuna cu UNICEF, conducerea primariei, cu alte autoritati locale, dar mai ales cu dascalii, parintii si elevii a reusit diminuarea abandonului scolar. Deci, o doamna de actiune in mod concret! Domnii care conduc invatamantul ar trebui insa sa faca si o vizita in scoala si sa decida rapid ca unitatea sa primeasca o fata noua, desi, stand de vorba cu multi dintre copii aflu ca la scoala le este mai bine, mai cald si mai frumos decat acasa. Nu pun la indoiala nimic. 54 la suta dintre elevii scolii plina ochi sunt din randul etniei rome.

Le vad straduinta mamelor de a fi parte din educatia copilului, de cele mai multe ori a copiilor lor. Multe sunt obosite de munca de acasa, au dat de caldura si se relaxeaza ca niste copii cuminti in bancute. Multi parinti sunt implicatei in ceea ce are sa se intample in sala de festivitati. Un program complex din care, imi spun profesorii coordonati evident de Dana Guteniuc, fac parte recital de poezii patriotice, roluri cu personaje istorice, cantece de sorginte patriotica, de asemenea, dar si … cate o portie de fasole pregatita la Centrul de zi atat de util comunitatii din Cilibia. Deocamdata nu vine miros de fasole… adulmec si merg spre sala de festivitati.

Trec printre copii de diverse inaltimi, divers echipati si de diverse varste. Sunt copii romani si romi. Nu se feresc unul de celalalt, nu se imping si nici nu iese vreunul mai in fata. Caut si analizez acest aspect in mai multe randuri. Dinspre sala vine Ion Enache, primarul din campie care astazi intruchipeaza veselia si bucuria romanului de a-si purta ia traditional: Bine ati venit la noi! Si dialogul se deschide promitator pentru ca in scoala diversitatii din judetul Buzau sunt zumzete de copii, o agitatie placuta produsa nu de elevi, ci de profesorii care stau cu inima la gat sa le iasa cat mai bine momentul si ulte instrumente reale. Le tin ca pe o avere langa picioare, pe burta sau pe umar. Sunt multi copii si tineri de etnie roma care produc o bucurie sora cu a primarului Ion Enache: La noi asa este mereu. Ne punem oamenii pe primul plan pentru ca noi suntem ca fratii!, dar bine este sa ascultati bucata de sunet care sta sa curga imediat pentru a afla fantastica si nebanuita poveste a comunei Cilibia.

Sunt lautarii campiei care prind deja aripi nationale. O doamna destul de severa ii verifica din cand in cand. Bag de seama ca prea multa bucurie strica. Aflu imediat ca este Mariana Lazar, mediatorul scolar si unul dintre cei trei adulti care vegheaza la bunul mers profesional al Tarafului din Margineanu – taraf al Scolii Mihailesti, de fapt.

Sa intram in sala pentru ca prof. Dana Guteniuc a dat start evenimentului dedicate Centenarului Marii Uniri proiectul “Noi vrem sa ne unim cu tara”. Scurt le face invitatia oaspetilor de a le fi alaturi copiilor si a aplauda cat pot ei de mult din mai mult de doua motive, dar mai ales pentru ca Ziua Romaniei la o suta de ani de la Marea Unire este o singura data.

Trecem peste emotii. Toata sala ar putea forma un cos plin cu emotii. Parintii isi strang mainile, copiii isi aranjeaza costumatia si se uita la strainii din sala. Ana Raducanu, specialistul Institutiei Prefectului Judetului Buzau pe probleme legate de romi, se ridica la sfarsit de numar si ii mangaie parinteste pe crestet pe multi dintre ei. Aplauda, rade si bate cu piciorul ritm de dans, dupa caz. Se vede ca o stiu copiii dinainte de acest eveniment. Dar si parintii.  Langa ea, pe scaun, primarul Ion Enache simte fiecare numar din serbare parca avid de a redeveni copil.

Rand pe rand, in functie de nivelul scolar, copiii vorbesc despre patrie, eroi, istorie si oamenii vremurilor care au scris paginile de referinta din existenta Romaniei. Canta.

Pe scena intra elevii mari, a VII-a, probabil an terminal gimnazial. Canta coordinate de cel mai infocat dascal imbracat in cel mai frumos costum popular din scoala. Unul complet cu marama, ie, ilic, fota si poale. Cinste, doamna!

La Cilibia, pe scena clasei de festivitati a Scolii gimnaziale intra cateva eleve care canta etno intr-o maniera placuta in coordonarea Andreei Mariana Pana Merisna solista a trupei Kronos.

Se apropie de final omagiul de la Cilibia, sala este pret de cateva minute parasite de cam toti parintii si elevii. E vremea portiei de fasole si holul este inundat de un miros placut de mancare buna, facuta la cazan. In Sali, copiii mananca. Li se citeste si pofta, dar si bucuria ca au facut ceva pentru semeni. Ies repede si isi cauta loc in sala. Copiii si tinerii din Margineanu vin pe scena, isi monteaza si acordeaza instrumentele. Liviu si Adrian, cei doi muzicanti adulti verifica atent fiecare instrument si fac niste semen numai de ei stiute. Ba, pe Adrian il vad cum strange fruntea la cate un copil. Oamenii acestia aduc cu ei o anumita elegant specifica lautarilor, o puritate a sufletului citita in bucuria de a canta, zambetul nu le piere indifferent cat arc anta. E bucuria muzicii si omagiul romilor din Baragan de Centenarul Marii Uniri.

Plec din scoala in care copiii romanilor si ai romilor traiesc intr-o liniste si fratie frumoase, vizibile. Felicitari dascalilor care i-au invatat sa se tolereze,

sa se ajute si sa invete impreuna! Romania lor trebuie sa fie frumoasa si darnica, bucuroasa si iubitoare! La multi ani, tara minunata!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest