Parca deloc nu simt astazi ca primavara a ridicat in aer clopotelul cel vesel din care ies si miros de zambile si lalele, dar si soare cat sa indemne albinele la zbor si cules, desigur si pe oameni sa-i scoata la muncile campului si ale gradinilor cu legume si zarzavaturi. Un judet Buzau parca nici locuit, nici pustiu de-a binelea. O tristete care macina. S-a fixat undeva in profunzimea sufletului si s-a infratit subit cu teama. Teama pentru viata. Avem de-a face cu o perioada de gheata in care nici despre COVID-19 nu stim destul de mult incat sa ne putem apara eficient, dar nici pentru a merge inainte nu am prins ritm inca dupa instaurea starii de urgenta in Romania. Un virus ce imbolnaveste deja zilnic zeci sau chiar 200 de persoane face ca viata insasi sa se suspende daca s-ar putea, iar in cateva cazuri sa o si rapuna. O tara care trebuie sa stea in casa! Un popor al carui scop este sa dovedeasca intelepciune in fata unui inamic nevazut, insa fatal chiar!

Ce facem insa cu fiecare zi pe care o avem in dar? Ideal este sa prindem curaj din putinele exemple pe care le primim drept semnale ca viata poata si trebuie sa mearga mai departe. Si as spune despre legumicultorii care au scos trufandalele de primavara din solarii si nu au cui sa le vanda. Munca lor din toamna si pana acum… Sa prindem speranta si noi din speranta lor si sa mergem mai departe!

Un iz de iarba verde tunsa de scurta vreme da sa trezeasca simturile. El, izul acesta are sa-mi insoteasca astazi popasul in comuna care ma impresioneaza de fiecare data in alt fel. Nici nu a batut ceasul de ora opt a diminetii si caut harnicii ungureni ai judetului Buzau la ei acasa. Si la granita cu Magura, de-a dreapta nationalului 10 Buzau-Brasov chiar strange un localnic iarba tunsa in curtea proprie. Zic, gata, e vremea sa birui printre simturi, oamenii pot merge mai departe!

Unguriu – proiecte desfasurate practic

Explic imediat. Intai scrutez zarea. Ziua in care am ajuns la Unguriu nu era una cu stare de urgenta decretata, insa romanii primeau deja recomandarea sa stea in casa astfel incat coronavirusul sa fie limitat in raspandirea sa inca nestiuta clar. Asa ca oamenii sunt rari in afara gospodariei proprii, semn ca au inteles informatiile primite si de la conducerea locala. Am noroc cu ora matinala. Sunt nevoiti sa iasa la cumparaturi. La sute de metri distanta gasesc ungureni. Sfidand parca haosul ascuns, doi domni discuta pe marginea nationalului. Le opresc conversatia. Cel mai in varsta intreaba daca se stie ceva de canalizare. Cel mai tanar isi soarbe parca intr-o liniste obisnuita cafeaua. Raspunde tacticos ca vine, vine, nu te lasa primarul fara canalizare! Schimb doua vorbe cu ei si traversez pentru ca dinspre strada Ciuciurelor, o doamna hotarata vine spre magazin. Pasul apasat ma determina sa interactionez. Imediat si vecina apare. Prima sta cu spatele la un canal despre care imi spune ca urmeaza sa fie dalat si sa preia apa de ploaie. Mai tarziu aflu oficial ca acest canal care bate spre un kilometru lungime va aduna apa de ploaie si de pe strada Cantonului. Ii dau vorbei intre femei liber si aflu ca Unguriu merge pe o singura idee: proiectele sunt in mod clar facute cu cap, dar tot cu cap, adica firesc sunt si aplicate.

Partea mea de Romanie de astazi vrea sa mearga mai departe, vrea sa munceasca, sa aiba conditii moderne si sa spuna vorbe bune cand este normal sa fie asa. Localnicele acestea modeleaza tonusul: oamenii au calcule realizate din timp, planuri pentru viata si puterea sa vada in viitor. Unguriu a asteptat primavara aceasta pentru ca in comuna se merge mai departe cu asfaltarea strazilor, iar doamnele stiau ca si strada lor urmeaza, si cu canalizarea, iar in cativa ani de zile vin si gazele. Pun in tabloul acesta si salubrizarea comunei si merg cu cele patru puncte de discutie catre Primaria Unguriu pentru a primi informatii concrete de la Gheorghita Ciprian Tirizica, edilul comunei care se dezvolta cel mai rapid dintre toate cele 82 din judetul Buzau.

Judetul Buzau – nici 500 de km de canalizare

Intai trebuie eu sa stiu despre ceea ce mi-au spus ungurenii ca ii intereseaza in mod direct astfel incat viata lor sa fie din ce in ce mai comoda si deja cu tendinte urbane. Casta Unguriu astazi chiar are iz de statiune montana. Este curat si liniste, oamenii au o alta tinuta si alt fel de aspiratii. Nu se plang. Si am sa spun in fiecare reportaj, nu se vaita despre absolut nimic. A, una dintre doamne e mahnita ca nu a avut timp sa-si plateasca darile catre stat… In rest, planuri de viitor. Ca insasi tara care trebuie sa mearga mai departe. Romania are 36.000 de kilometri de retele de canalizare. 24.600 de km sunt in orase si municipii. Deci, comunele sunt realmente o raritate in acest areal. Doar 937 de comune dintre cele 2.861 din tara au infiintata aceasta retea atat de utila vietii moderne. 8,2 la suta dintre locuitorii satelor pot spune ca locuinta lor detine canalizare, in timp ce 82 la suta dintre oraseni folosesc acest serviciu in mod frecvent. Anual, aceste cifre cresc cu maxim 2 la suta! In total, 52,7 la suta dintre romani au acces la reteaua de canalizare. In statisticile Institutului National de Statistica, judetul Buzau apare in perioada recenta cu 464 de kilometri de retele de canalizare. 333 de km sunt in municipii si orase. Punem la socoteala ca sunt cateva localitati care au primit finantare pentru infiintarea de canalizare si poate ajungem pana spre 500 de km de canalizare.

Exista durere profunda si la capitolul alimentare cu apa potabila in mod curent pentru ca doar 82.000 de km de retele exista in tara, iar uzura avansata a conductelor de aductiune si distributie a apei potabile, precum si a echipamentelor de captare si pompare au facut sa se piarda intre 37 si 42 la suta din apa furnizata la robinete. Sunt orase in Romania care nu au retele de apa potabila! Doar 96,4 la suta din populatia Romaniei are apa potabila in locuinte! In acelasi context, tara insasi mai asteapta asfalt pentru 35 la suta din totalul de 86.000 de km de drumuri, iar salubrizarea este un haos din care se va iesi probabil doar platind scump. Cat priveste reteaua de gaze naturale ma opresc direct la judetul Buzau fara a privi statistica nationala: doar 14 comune au total sau partial retea de gaze naturale si altele 25 aspira la acest confort al vietii moderne. Unguriu isi aduce propriul aport la cifrele de mai sus si infiinteaza retea pe cont propriu de canalizare cu sume de minim patru ori mai mici decta daca ar fi platita o firma care cere 60 de euro pentru metrul liniar de sapat sant pentru canalizare, iar in total peste 500 de euro ml de canalizare. Retineti: tabloul de astazi de la Unguriu are pline toate cele patru colturi: extindere retea de alimentare cu apa potabila, extindere retea canalizare, colectare selectiva a gunoiului si extindere sistem de aductiune de gaze naturale. In mijlocul tabloului sta falnica o intrega comunitate cu putin peste 2.000 de locuitori care primesc in timp scurt absolute toate conditiile unei vieti urbane in mediul rural!

Sub asfalt nu se mai umbla!

Dezvolt subiectul conditiilor de trai moderne cu primarul din Unguriu, Ciprian Tirizica fara a identifica ceva dificil de solutionat sau realizat. Canalizare, asfaltare, salubrizare si alimentare cu gaze naturale. In aceasta ordine au loc toate componentele tabloului de astazi din Unguriu.

Aspect inteles. 56 de miliarde de lei vechi alocati prin Programul National de Dezvoltare Locala merg clar pe asfaltare, iar proiectul este unul care ajunge ca desfasurare si in toamna acestui an.

Nu neg ca ar fi prima data cand aud ca intai se infiinteaza canalizarea si mai apoi se toarna asflatul. Insa am vazut, nu doar auzit, ca dupa asfalt s-a decopertat pentru a infiinta retea individuala de canalizare acolo unde proprietarul nu a avut disponibilitate financiara sau de alt gen la momentul dictat de autoritatea locala. Ciprian Tirizica spune clar ca se discuta cu oamenii inainte de a se ajunge cu asfaltarea pe strada lor pentru a-si conecta gospodaria la canalizare, apoi nu se mai poate sub nici o forma umbla.

Pe o strada, deasupra spitalului din satul Ojasca un batran sta la poarta. Isi bucura ochii cu soarele zilei. E inca aspra vremea, dar a iesit din casa cat sa ia aer curat. Imi spune ca ar vrea si el sa aiba asfalt la intrarea in curte, dar nu stie cum sa faca. Ma gandesc ca sansa lui a trecut, strada ii este deja asfaltata. Primarul Ciprian Tirizica spune ca oamenii discuta cu echipa de conducere a primariei cand observa ca s-a intrat cu asfaltarea pe strada lor astfel incat sa-si aranjeze si intrarile in gospodarie.

Urmaresc cu atentie privirea primarului: pare ca face o harta nevazuta a comunei Unguriu fixand zonele in care ar mai trebui sa se intre cu canalizarea si mai apoi cu asfaltarea.

De retinut: la Unguriu totul are loc asa cum este firesc, asfalt se va turna probabil o data la zeci daca nu cumva suta de ani pe strazi, deci nu va fi spart sub nici o forma pentru a fi racordate apoi la reteaua de canalizare anumite locuinte ai caror proprietari au zabovit in zadar atunci cand lucrarile erau in toi.

Interesant mie mi se pare ca pentru prima data scriu despre infiintarea canalizarii in regie proprie si acest aspect trebuie spus de cateva ori in acest reportaj pentru ca in general, spuneam anterior, doar sapatul unui metru liniar de catre o companie privata costa de la cateva zeci de euro/ml pana la sute de euro/ml. In Unguriu, imi spune Ciprian Tirizica totul are loc in regie proprie si din fonduri ale bugetului comunei. O economie vazuta in rezolvarea altor necesitati ale comunitatii. Daca la asfalt s-a consumat doar 42 la suta din proiectul finantat prin PNDL, canalizarea a fost infiintata pe 3,5 km in trei ani si ati auzit in mod explicit unde ar mai fi de lucrat, repet, din bugetul primariei si in regie proprie. Reteaua de canalizare, la Unguriu a costat de minim patru ori mai putin decat daca ar fi existat o companie privata cu care sa se lucreze.

Recapitulez: 42 la suta din asfaltare, canalizare din buget propriu si in regie proprie. Unguriu cauta acum sa rezolve la fel de elegant problematica salubrizarii. Daca pentru canalizare, angajatii primariei se ajuta de buldoexcavatorul sau de basculanta din dotarea institutiei publice, in solutionarea corecta si moderna a problematicii ample a gunoiului menajer exista deja o masina pentru preluarea gunoiului.

“Sunt mandru de localnicii mei!”

Aspra va fi in maxim doi ani situatia acelor comune care nu-si rezolva colectarea gunoiului in mod selectiv asa cum cer in acest moment normele europene din salubrizare, iar Romania plateste amenzi zilnice pe procedura de infringement aplicata din 2018. Ajung si la judetul Buzau care are 12 comune ce nu stiu efectiv incotro sa apuce acest domeniu: nu au contracte cu firme specializate, nici gunoiere si conducerile ridica din umeri cand vine vorba despre gunoi menajer.

Nu este cazul si la Unguriu. Primarul Ciprian Tirizica vorbeste despre pasi rapizi efectuati chiar in acest an in ceea ce priveste salubrizarea: deja este folosita gunoiera primariei pentru preluarea gunoiului menajer si se experimenteaza colectarea selectiva cu sacul galben.

In insertul introductiv al acestui capitol, primarul comunei cu aer urban spune ca trebuie ca ponderea gunoiului menajer ridicat de la populatie sa fie egala cu cea a gunoiului destinat reciclarii. In acest moment, fiecare ungurean plateste lunar 4,65 de lei pentru acest serviciu de utilitate publica, insa cu cat va fi mai ridicata atentia acestora la selectarea gunoiului pentru momentul ridicarii spre gunoiera, cu atat poate sa scada si pretul.

Simt eu ca trebuie sa revin pe acest subiect imediat ce la Unguriu se va ajunge prin aplicare repetata la cea mai buna solutie pentru selectarea gunoiului: se ramane la sac galben ori se alege alta varianta? Mai mult decat atat, saga relationarii cu un OTR – Organizatie de Transfer de Responsabilitate (OTR) potrivit Legii deseurilor 211/2011, organziatie care aloca banii din fondul de mediu pentru cartoanele reciclate corect de catre o primarie, este inca la inceput.

P48, cheia gazelor la Unguriu

Va aduceti aminte, P48 este numele penitenciarului care sta sa porneasca la drum, in sensul de a fi construit la Unguriu? https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/penitenciarul-unguriu-as-in-dezvoltarea-vaii-buzaului/.

Datorita acestei constructii, jumatatea fara retea de gaze naturale a comunei Unguriu va deveni pe deplin fericita. Nu avansez termeni amplasati in timp pentru ca, iata, un perfid virus tine pe loc o lume intreaga acum, deci cine stie ce se mai poate intampla. Primarul Ciprian Tirizica nu sovaie cand vine vorba despre acest mare proiect nu doar al Unguriului, ci al judetului Buzau in ansamblu. Este ferm convins ca pasii vor avea loc militareste: asa cum este stabilit. Si tot asa vor exista si alocarile financiare necesare pentru racordarea la SRM – statie de reglare-masurare –  deja existenta la Ojasca si care face parte din sistemul national de alimentare cu gaze naturale.

 

Fermitatea si convingerea primarului Ciprian Tirizica, edil care tine aproape de fiecare proiect in parte zic ca sunt suficiente pentru a crede si ceea ce a precizat in reportajul mentionat mai sus prin link comisarul sef de politie penitenciara Robert Schmidt, de la Penitenciarul Focsani: proiectul isi urmeaza etapele firesti de devenire a P48 Unguriu. Vor fi noua km de retea de gaze naturale in total, iar P48 va fi el insusi un sat intreg ca si consum de gaze naturale. Nota bene vine din costurile, la acest moment, sub 2000 de lei pentru racordarea fiecarei locuinte in parte.

Eu imi opresc consemnarea de astazi din Unguriu, realizata cu umbra pe suflet pe care o poarta fiecare roman in prima stare de urgenta medicala nationala si mondiala cauzata  de data aceasta de noul coronavirus datator al bolii COVID-19, dar si cu bucurie pe cealalta jumatate de suflet deoarece comuna aceasta care calca in pas urban nu vrea sa stea pe loc si are un noroc aparte: se si vrea calea aceasta! Numai ca, spune primarul Ciprian Tirizica si din partea localnicilor trebuie sporite vigilenta si corectitudinea in folosirea serviciilor de utilitate publica. Apelul edilului ungurean este ancorat de exemple concrete.

Ies din Unguriu astazi cu un singur gand care ma stapaneste: data viitoare sa gasesc verdele pur al primaverii proaspete. De-a stanga apare in cate o curte, unul sau doi oameni care fac curat in gradina cu flori. De-a dreapta drumului national, un barbat cara un sac cu resturi vegetale… semn ca viata isi continua sensul firesc!

 

Atentie la preluarea informatiilor si fotografiilor din acest material! Respectati limitele prevazute de lege!