0774/982.049

Toamna si-a luat partener de nadejde – vantul si il indeamna sa-si arate puterea peste brazii care imbraca drumul pacatului din judetul Buzau. In sunet de facere parca, copacii isi tensioneaza crengile ramase de pe urma “navalitorilor” care au taiat chiar si pe marginea acestui drum, lemn de lucru ori de foc. E racnet si scrasnet! E durere si veste ca iarna isi arata cumva fata ca intr-un vis nu chiar aievea. Drumul dintre Vintila Voda, Sarulesti si Bisoca nu este nicidecum pastila de calmare, ci deja frustreaza de-a dreptul, te umple de furie, arunca la iesire din gura cele mai aspre vorbe si juraminte pe care ar trebui atunci sa le aduca cei care se incumeta sa candideze in anii care stau sa vina imediat!

Merg iarasi sus la Bisoca sa aflu cate putin despre paradisul de care eu zic ca se va auzi repede in lumea mare si buna! Asa pariez eu uneori pe anumite comunitati care se tin de un cuvant nedat si intra in galeria mare a lumii bune prin fapte si oameni. Oamenii din Bisoca au intrat inaintea zonei in elita nationala si  nu numai, insa drumul pacatului – asa ii zic de cateva reportaje drumului judetean – le tine pe loc gura de rai! Capitala alpina a judetului Buzau bate spre iarna! Deja se ridica din micile depresiuni montane fumuri inelate de pe cosurile caselor. Sta bine ea toamna cat o sta, insa la munte, si mai ales aici sus la Bisoca iarna vine repede, imi zice o doamna legata bine la cap cu o broboada cusuta cu fir auriu si data pe dupa gat spre ceafa, semn ca e frig cam toata ziua deja aici! La noi vine iarna din sectembre si mai pleaca dupa aprilie, chiar si in mai am avut acuma cu zapezile mari care au fost intr-un an!

Ei, si noi mai jos spre campie am pus foc in soba sau am pornit centralele! Sa ne vaitam de altele, nicidecum ca ramanem in doua anotimpuri! Asa tot analizeaza si spun meteorologii. Merele rosii de munte raman si anul acesta neculese in pomi. E dat sa imbatraneasca omul si sa nu mai poata face toate cate treburi l-au cuprins! O batrana isi apleaca cu greutate trupul spre tarusul de care sta legata vaca. Bate cu maiul din lemn – numai la munte mai vezi asa ceva – si scoate tarusul. Animalul calca rar si domol in spatele femeii care are de urcat o coasta. Ii zice vorbe frumoase si o anunta ca are nevoie de lapte sa faca niste colarezi. Tare pofta mi s-a facut! Aud iar de un desert, de fapt, sau chiar o mancare de baza in serile lungi de iarna si in casa plina cu copii: lapte turnat treptat peste faina si maruntite cat se poate de mult cocoloasele care se formeaza.

Bunicile nu indemnau candva copiii sa adauge zahar, acum insa mamele pun cu lingura plina zahar peste farfuria cu mancarea aparte din care cu greu se incumeta copilasul obisnuit cu burger sa guste si sa-si linisteasca foamea! Aproape ca am dat sa alerg dupa batrana, insa desi m-a vazut a plecat in treaba ei! Caut drumul spre Plesi! Ultimul sat din judetul Buzau inainte de judetul Vrancea – sau poate cei mai vranceni dintre buzoieni. Un sat cu intinderi imense si suflete destule pentru pozitia geografica pe care o are – sa tot fie peste 500, imi spune primarul Florin Stemate. Vorbeste apasat si cu ton ridicat despre satul acesta care apara granita Buzaului  semn ca ii sunt dragi oamenii de aici, dar si zona.

Aflu pas cu pas despre acei munteni pusi pe munca, demni si aprigi pastratori ai traditiilor – si nu spun traditii pentru a strica in fapt intocmai ceea ce inseamna acest lucru. Aici despre traditii se vorbeste cu respect si in permanenta. Traditie inseamna chiar si folosirea in gospodarie a rindelei si a scaunului de dogar, inseamna ca la fantana sa se bea apa din bardaca de pamant – si nu o urbanizez sa-i spun cana, o las bardaca intocmai ca in casa femeii care si-a luat vaca acasa sau inseamna ca in putineiul de unt inca se mai prepara deliciosul de la munte care sa intre in mare prietenie cu branza de oaie si oul fiert si mai apoi sa-i cuprinda mamaliga fierbinte pe toti patru. Nu dau sa deschid gura – un lac de apa ar inunda locul in care scriu! Inghit! In sec, normal ca branza untoasa de oaie, unt de munte sau ou cremos ca sus in Mica Elvetie ar mai fi putine locuri din judetul Buzau in care sa gasesti!

Trec cu gandul inapoi la batranele care odinioara munceau de luni si pana vineri imbracate in fota neagra – parte a costumului popular! Si le si vad in fata razboiului de tesut cum fac ele presuri. Acum dau sa caut – o mai fi vreuna asa vrednica? Presul traditional e la pret de covor in orice magazin cochet al zilelor noastre! Aurelia Casaru va poate spune povestea presului urban! Indicatorul de sat da sa cada lovit de prea multe valuri de vant puternic. Parca astazi si-a pus prea tare vantul mintea cu judetul Buzau. Ma tot impinge spre munte inca de jos, de la Buzau!

Este poate singurul sat viguros din comuna Bisoca! Intram si aici sa modernizam caminul cultural. Sunt 170 de case in satul Plesi. Potrivit proiectului, in trei luni ar trebui sa-l refacem asa cum trebuie. Noi doream ca in prima luna sa se lucreze interioarele, asta din cauza vremii! Sa vedem cum va fi! Caminul din Plesi este chiar langa biserica din sat! Ma uit la primarul Florin Stemate si imi aduc aminte ca spre Plesi am mers impreuna vreo 11 ani in urma cand zapezile au depasit orice imaginatie posibila! Am batut la usa unor batrani care nu credeau ca oameni ii intreaba ce fac. Si am primit caldura din casele lor ca pe o mare bucurie neasteptata in marea aceea alba! Era dupa doua saptamani cumplite de izolare! Am intrat doar in cateva case insa.

Suma alocata pentru refacerea acestui camin care face trebuinta oamenilor din Plesi este de un miliard si 90 de milioane de lei vechi. Trebuie si asa ceva pentru ca dupa refacere acest camin va fi mai ales casa praznicala! Oamenii se folosesc foarte bine in acest fel de o cladire publica ridicata in anii anteriori in folosul lor! Proiectul spune ca se va reface invelitoarea, dar si renovari vor fi realizate. Se pune tabla de tip Lindab, rigips, pardoseala, sapa si ce este necesar astfel incat sa existe in fiecare comunitate si mai ales in aceasta, Plesi, care este si mare! Primarul Florin Stemate imi spune ca zona acestui sat este extrem de frumoasa, insa eu sunt convinsa ca toata Bisoca – acea comuna mare cat insasi capitala Romaniei ca suprafata si capitala alpina a judetului Buzau, fara doar si poate, este minunata!

Frumusetea aceasta a trecut insa si prin clipe dificile. In octombrie 2016, apele raului Rm. Sarat au luat podul din tuburi care asigura comunicarea satului Plesi. Oamenii au ramas izolati atunci. 500 de suflete care traiesc dupa reguli simple in zona montana poate cea mai frumoasa din judetul Buzau! In mod automat, conducerea comunitatii din Bisoca a solicitat ajutor financiar pentru refacerea infrastructurii calamitate, tinand cont ca a fost stricat si o parte din drumul comunal. Avem deja doua contracte de finantare pe calamitati. Vorbim insa de situatii recente care inseamna alunecari de teren, spre exemplu. Astfel va fi refacut drumul comunal 170 pe o distanta de patru kilometri, dar si drumul comunal 161 pe o distanta de sapte kilometri. In aprilie 2018, de la Bisoca spre Prefectura judetului Buzau plecau acte pe situatii de urgenta care aratau ca nacesarul financiar pentru Plesi, Sari, Sindrila, Lopatareasa, Recea, Bisoca si Baltagari se ridica la 5,44 milioane de lei.

Incet-incet se pare ca exista si refacere dupa situatii atat de urate provocate de natura! Numai ca oamenii harnici de la munte isi asigura si forta proprie pentru a putea interveni in situatii limita pana cand judetul aloca banii sau trimite ajutor. Am cumparat deja un tractor cu lama cu care putem interveni spre exemplu la deszapezire, avem si un buldoexcavator si ne cumparam acum un incarcator frontal- o fadroma! Trebuie sa punem mana si sa intervenim atunci cand oamenii din satele acestea raspandite pe coastele muntilor au nevoie daca se intampla o situatie de exceptie! Si eu sunt convinsa de ceea ce spune priarul Florin Stemate.

Satul Plesi isi arata splendoarea in lumina soarelui molcom de septembrie. O zi perfecta in care cauti vorba cu oamenii. Rar apar in gradini femei care strang sfecla si bostani furajeri pentru animale. Sunt atat de departe incat cu greu as ajunge la ele. Satul pare o fotografie de vacanta in nuante care iti incarca sufletul cu amintiri calde!

Mentionez ca unele fotografii apartin grupului Plesi de pe Facebook.

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest