0774/982.049

Il vad peste ani batandu-si palmele una de cealalta. Un nor de praf galben se ridica pana peste manecile gecii. Isi pune mai apoi dreapta pe coada tovarasei de peste vara, sapa. Nu o ridica, ci sta sprijinit in coada ei, sigur pe rezistenta. Din ochii tanarului legumicultor rasar astazi dorinta de a nu abandona si bucuria ca munca ii poate fi si rasplatita. Eu vad in acest om traditie, bunastare si foarte multa munca. El este legumicultorul, insa imaginea mea contine si o masina scumpa care trece alene pe una dintre strazile recent asfaltate, iar la volan un domn in costum bine scrobit. Intr-un colt de poza ce reprezinta o intreaga comunitate mai adaug facilitatile vietii moderne, cu o singura exceptie pentru care inca se fac demersuri deoarece este un proiect financiar enorm, zic de alimentarea cu gaze, si poza pare sa fie intreaga.

Sa iesim din tiparul confortului

Spunem ca anume ceva nu este asa, intamplator in viata! Pai, nici scrierea mea de astazi nu are nefericirea de a fi pur si simplu, ci vine ca un ghid intr-o comuna pe care o vedem zilnic cum isi transforma existenta! Mai presus de intamplare scriu intr-o zi dedicata la nivel mondial femeii, iar istoria spune ca la baza omagiului de astazi sunt femeile care au urnit omenirea din loc, care au ridicat fruntea si s-au transformat in dusmani reali ai raului, care au putut sa scoata frumosul atat de aproape de ochii celui neincrezator incat l-a lovit peste lipsa de sensibilitate. Femeia este cea care astazi a conturat reportajul meu, desi pe teren si ghid in comuna Maracineni mi-a fost county managerul Consatntin Dumitru.

Nu vreau efectiv sa mai citesc comentarii care spun despre campanie electorala prematur demarata, nicidecum! Iesiti din confortul caselor dumneavoastra si urcati pe zona inalta a satului Potoceni! Ia, cum vedeti de acolo comuna in care v-ati nascut sau in care ati decis sa traiti? E real ca se misca extrem de bine lucrurile? Stati de vorba cu tinerii care isi ridica acum case si aflati daca au primit sau nu ajutor de la autoritatile locale. Este facil sa spuneti ca nu, insa realitatea va contrazice! Nicidecum eu. Eu sunt doar reporterul care iau din cand in cand pulsul unor comunitati. Ma bucur sa vad ca mergeti inainte si ca acceptati progresul!

Revin la miezul reportajului de astazi pentru ca femeiea este cea care a conturat subiectul. O femeie povestita. O mama. Localnica nascuta in Maracineni. Ar fi trebuit sa o si cunosc, insa povestirea am spus ca este suficienta pentru ca prin ea ajung la oamenii zonei. In fapt, mama aceasta este exponentul dumneavoastra, oameni nascuti de-a lungul firului raului Buzau care in timp v-a fost sursa de viata, de hrana, de adapost chiar si v-ati uitat lung cand ii secau puterile. Altfel nu as sti sa definesc legumicultura pentru localnicii din Maracineni. E drept, astazi comuna trece la zona smart-urban, insa palmele tabacite bine de “joaca” in pamant raman la baza existentei acestui tinut.

Satul urca pe deal

Asa si este. Nu mai este loc in Maracineni! La drumul judetean si nici cateva strazi inainte si dupa el. Fapt pentru care urc astazi cu administratorul public Constantin Dumitru pe deal, la Potoceni. Lasam comuna minute bune in spate si cautam zona spre care se extinde. Jurnalistul de teren vede de fiecare data in aceasta comuna ceea ce in alte extrem de putine zone ale judetului Buzau are ocazia: statisticile care arata ca populatia imbratraneste aici nu sunt nicidecum studiate si acompaniate de oftaturi, ci sunt combatatute cu fapte. Constantin Dumitru nu tine statistica pe genunchi drept model cand imi arata cate drumuri agricole, pentru inceput agricole, insa daca zic de strazile Armoniei si Prietenii deja trecem la alt nivel, la strazi, a nivelat utilajul special al Primariei Maracineni. Efectiv toate drumurile de minim patru metri sunt bune de circulat in zona de sub deal a Maracineniului. Bune de circulat cu autoturismul, dar si cu utilajele agricole.

Imi si explica intr-o viteza care face rapid trecerea intre un registru si altul al discutiei. Spune ca practic este musai ca aceste drumuri sa fie corijate si aranjate astfel incat sa treaca si cel cu stana de oi si capre, dar si cel cu combina ori noul venit in zona care isi va face casa pentru ca deja a turnat fundatia. Si asa, incet-incet drumurile agricole devin strazi locuite de orasenii care pariaza pe rosia din gradina si spun adio batutului in teava al vecinului de la trei hartuit exagerat de plansul bebelusului. Comuna se extinde si se vede. Imi spune ca o vede asa si duminica in biserica. Tocmai de aceea pun obiectivul pe varful unei culmi mai inalte. Aici va fi Biserica Constantin si Elena  pentru care de saptamana viitoare se niveleaza mare parte din areal. Biserica va avea in jurul ei chili manastiresti.  Va fi de paza la o comunitate care se insira efectiv in fata ei. Panorama este nemaipomenita si nu banuiesti nicidecum ca ar exista in comuna Maracineni! In fata ei, in scurta vreme, pe un hectar de teren se va intinde partea de smart si green a comunitatii: panouri fotovoltaice.

Coboram din zona care va prinde viata o data cu noua biserica si in zare se vad cinci morminte. Este un nou cimitir necesar o data cu extinderea comunei. Desi ma asteptam sa fie singura astfel de parte funerara, aflu de la Constantin Dumitru ca este pusa la dispozita comunitatii o alta zona pentru formarea a inca unui cimitir.

Parca pulseaza Maracineniul. Ori il vad eu cumva prin ochii celui care sta tot timpul printre oamenii comunei, si ma refer clar la county managerul Consatntin Dumitru, ori fiecare noua casa spune povestea asa. Ambele pot fi reale, cu o singura mentiune: dinspre urban spre rural, jurnalistul vede ca afluxul demografic este corect. Exista iarasi un trend al anilor 2002-2005 de iesire spre rural. Si sunt preferate comunitatile care depun eforturi clare sa faca parte din randul europenilor coerenti si detinatori de utilitati necesare vietii confortabile. Imi aduc pe repede inainte aminte de mormanele de gunoi de grajd din satele multor comune buzoiene. Aflu ca aici, tot sus, inspre poligonul de trageri de la Maracineni deja a fost marcata o bucata imensa de teren pe care se incepe construirea unui depozit permanent pentru gunoiul de grajd. Potrivit Codului de Bune Practice Agricole asa ceva este obligatoriu sa existe in fiecare comunitate. Fermierii sunt obligati sa duca la un astfel de depozit gunoiul de grajd si sa nu-l mai pastreze la cativa metri de propria sursa de apa potabila, spre exemplu. Iata ce spune pe de o parte vecinul viitorului depozit, om de-al locului, dar si county managerul din Maracineni.

Indragostit nebuneste de pamant

Si are doar 24 de ani. Il gasim imediat in gradina cu ceapa.

Constantin Dumitru ramane ghidul meu de nadejde in comuna. Trecem peste drumul judetean spre firul raului Buzau. Este povestea pe care astazi eu o asteptam mai mult decat orice alta veste frumoasa de oriunde! Mirajul oamenilor care rezista urbanizarii si globalizarii, per ansamblu, acesti oameni care se dedica bunei traditii a legumiculturii… totul este altfel pe malul Buzaului! Suntem deja in inima comunei Maracineni: cea care bate asa, in ritmul cresterii legumelor, inca de prin a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Si gradina mare a comunei Maracineni deja forfoteste de oameni care curata locurile de resturi vegetale, instaleaza echipamentele de lucru, aduc gunoi de grajd pentru revigorarea pamantului. Ah!, cat de multi buzoieni harnici avem inca si noi reusim atat de repede sa ne dam cu stangul in dreptul pana cand toti cadem in dezamagire si spunem repede ca nu mai facem chiar nimic! Mai iesiti inca o data din casa si vedeti cata munca este de la insamantare si pana la obtinerea minunatei cepe de apa de Buzau! Si e doar un exemplu.

Ideal ar fi, daca tot ii avem la indemana sa mergem sa cumparam direct din camp legume savuroase astfel incat sa primeasca si el, fermierul aprecierea dorita.

Nici nu as fi crezut sa gasesc in primele zile din luna martie atat de multa lume la munca in gradinile care peste vara sunt de o frumusete absoluta. Constantin Dumitru isi cunoaste foarte bine oamenii locului. Priveste ba in lung, ba spre cei care au trecut la treaba si spune ca vreo cinci-sase ani in urma erau mai multi aici pe malul Buzaului. Este constient ca legumicultura nesustinuta suficient de stat nu produce si pentru cel ce trudeste. Exemplul este Alexandru Cosmin Craciun. Tanarul de 24 de ani este la munca in camp impreuna cu tatal si cu vecinul care le da o mana de ajutor sa repare pompa de apa. Mai rar pompa de apa batuta in camp, pe malul Buzaului. Constantin Dumitru discuta prieteneste mai ales cu tanarul care reprezinta speranta ca mama-legumicultura nu piere inca la Maracineni. Baiatul cu ochi luminati si de carte, are terminat liceul, dar mai ales de gandurile de progres ii spune administratorului public ca apa de irigat e marea lui asteptare. Iar vestea buna nu intarzie, de, cei 25 de localnici care beneficiaza de ajutor social la Maracineni erau azi pe canalul de irigatii la taiat crengi si curatat mizeria astfel incat sa curga in curand apa. Ia sa auzim ce spune countu managerul din Maracineni, dari si tanarul legumicultor.

Nu fac rabat si ma aplec spre brazda insamantata cu ceapa de apa, acea leguma delicioasa slavita mai ales de polonezi in ultimii doi ani si ai caror chefi din gastronomia centrala considera ceapa noastra rosie de apa regina salatelor pentru ca este suculenta si dulce. Acest aspect desi Polonia are propriul soi de ceapa rosie. N-as vrea sa stric magia de sub folie, insa nu am vazut niciodata ceapa de apa de Buzau pusa la incoltit pentru a deveni rasad de scos si repicat ceva mai tarziu in brazdele lungi cat o zi de post, dupa cum imi povestea toamna trecuta cea mai buna cultivatoare de varza de sarmale, tanti Veta, si ea tot din Maracineni. Aerul cald de sub folie loveste obrazul, iar in palma lui Cosmin apar primele urme firave din viitoarea planta care va innobila mancarea in toamna.

Ii lasam pe oamenii acestia sa-si termine treaba. Sunt insa tare multumiti de vizita – au primit vestea ca pe 15 martie se fac probe pe canal pentru folosirea apei de irigat! Deopotriva cu ei se bucura inca 576 de legumicultori care fac parte din organizatia utilizatorilor de apa de irigat din zona aceasta. Constantin Dumitru imi explica si de ce oamenii nu platesc apa de irigat folosita in gradinile cu legume: organizatia este recent infiintata pe noile prevederi ministeriale care obliga fermierii sa se grupeze in aceste organizatii. Ministerul Agriculturii, spunea la inceput de martie in cadrul vizitei de la Braila ministrul Petre Daea, vrea sa reorganizeze si  sa puna in functiune sistemul national de irigatii si tocmai de aceea acolo unde se vede ca exista preocupare pentru mentinerea canalelor in buna functiune si apa este gratuita.

Vantul care adie usor pe malul Buzaului miroase exclusiv a munca.

Centru multifunctional cu panorama albia raului Buzau

Iesim din zona gradinilor in care aflu ca anul acesta mai ales ceapa de apa si varza de toamna se va cultiva si Constantin Dumitru, county managerul despre care credeam ca nu mai are ce sa prezinte in turul ghidat al comunei in miscare imi arata niste semne de marcare a unui teren. Sunt semnele de hotar pentru viitorul centru multifunctional.

Bag de seama ca vad inca un proiect din cele 35 propuse a avea loc pana in 2020, si va citesc din strategia de dezvoltare locala a comunei Maracineni postata pe siteul primariei. Dati-mi voie sa pun si nota reporterului: nici una din cele 35 de propuneri nu completeaza sau repeta vreun proiect deja realizat spre deosebire de alte comunitati in care conducerea locala revine jignitor in atentia localnicilor cu aceeasi ciorba stricata, dar pe care o incalzesc la flacara mare doar sa faca doua-trei valuri sub nasul nestiutorilor. Asa ca revin la confort: iesiti, localnici ai comunei Maracineni sa va cunoasteti zona in care va petreceti zi de zi! Din fata portii alta este realitatea! Sau, de, comparati cu alte comune care par poze rupte din albumul anilor 1990.

Sfarsitul turului este in fapt inceputul reportajului

Iesim spre strada ce duce spre Primaria Maracineni. Un tur bine ghidat! Am insa nevoie de infomatii in plus. Candva o sa revin si in solariile celor patru legumicultori care in acest an au solicitat subventia de 3.000 de euro pentru mia de metri de solar cultivat cu tomate, dar si acolo unde se va sfinti piatra de temelie a noii biserici din  Potoceni.

Luminita Anghel, sefa compartimentului agricol din Primaria Maracineni imi spune statistic despre legumicultorii zonei – sunt 577. Nu cu vreme multa in urma, pe malul dinspre Vernesti al raului Buzau, Constantin Dumitru identifica teava care merge spre canalul de irigatii. Munca depusa de o comunitate care vrea sa-si pastreze traditia!

Astazi insa il provoc, asa ca de final de reportaj, pe Constantin Dumitru, county managerul extrem de binevoitor, la un pariu: o actiune adminsitrativa, dar mai ales de valorificare gastronomica, realizata ca la carte si in trend cu anul 2019, nicidecum o serbare populara cu mici si bere care sa celebreze ceapa rosie de apa de Buzau. Surprinzator, iata ce spune:

Mama si mama-legumicultura

Indiferent cat de smart sau total independenta va deveni aceasta comunitate, Maracineni, imaginea legumicultorului cu palmele muncite, mereu scuturandu-se de pamant, ramane emblematica! In mod sigur toate drumurile agricole vor fi usor accesibile pentru ca utilajele primariei patruleaza peste tot locul si le refac, va fi construita si noua biserica din Potoceni si va fi instalat campul de fotovoltaice, de asemenea si centrul multifunctional care va fid at in grija unei fundatii de anvergura din Romania va exista si el, la fel va fi apa de irigat si pentru gradinarii zonei si cate alte minuni se vor intampla aici, insa mirosul de leguma smulsa din pamant va fi amprenta permanenta a comunei Maracineni.

Tin cont de perioada in care celebram femeia si femeia-mama si fara sa-mi propun il intreb pe Constantin Dumitru daca el insusi a muncit in gradina de legume. Mainile mereu dinamicului county manager cu atentie distributiva si receptiv la orice informatie pentru care detine si raspuns pe masura, se prind rapid una de alta. Trec fix trei secunde pana raspunde si nu tulbur deloc pauza aceasta. Continuu sa vad ce fac mainile. Nu fosnesc precum ale gradinarului, ci se strang rapid. Vocea devine ceva mai calda si aflu de ce: dimineata isi punea pantofii de scoala in picioare si isi lua ghiozdanul in spate. Mergea dupa mama sa la incarcat legume in camion. Din camp pleca la scoala.

Ce va spun eu? Indiferent cat de mult progreseaza cea mai mare comuna a judetului Buzau povestea incepe mereu din gradina cu legume!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest