0774/982.049

Aceasta este ziua pe care o asteptam astfel incat sa va pot povesti despre fascinatie. Soarele si-a aruncat haina groasa de dimineata si sta cu doi nasturi descheiati la bluza cu maneca inca lunga. Rade cat poate de tare sa se vada ca il bucura trairea. Si-a facut bine loc pe cer si scrie cu galben auriu mesaje catre oameni. Le spune ca nu e suficient sa existi, trebuie sa traiesti, sa nu faci umbra in zadar, ci sa semeni fapte bune si sa culegi roadele darniciei: pe tine, omule! Vad cat de fantastic se deschide dealul din stanga acestui drum national si e atat de multa liniste, culmea e o pauza de masini pe nationalul marfii spre Ardeal! Se aude cum zvacneste muschiul din pamant sa vada si el soarele acesta imbatat de ziua minunata care lasa in urma povara iernii!

Sunt cateva zone ale judetului Buzau care m-au fascinat in timp pentru ca detin acel ceva foarte dificil de prins in cuvinte. Spre exemplu, astazi am de-a face cu intamplarea. Cand orasenii au nevoie de aer urca spre culmile Buzaului pe DN 10 Buzau-Brasov, iar prima stare de bine aici o primesc: cand se afiseaza dealurile ungurenilor! Da, la Unguriu ma opresc astazi pentru ca se intampla ca o comunitate sa-si scrie propria poveste despre traire in fapte concrete!

Nu tin cont nici ca am facut vreo trei drumuri pana in localitatea aceasta intesata de verde pana cand am prins pulsul astfel incat sa va pot povesti despre cat de oraseni devin ei localnicii de drept si cat de multi oraseni s-au asezat in partea dinspre deal ca sa poata simti cu talpa goala cum tresare pamantul cu tot ce are el mai profund. Am batut cale lunga sa aflu si un povestitor, insa vi-l prezint intr-un viitor reportaj care spune o poveste unica scrisa din varf de deal incepand! Dupa el, povestitorul, am urcat tocmai pe dealul cel mai inalt. De acolo a intins mana spre zare si mi-a aratat panorama Buzaului. A unei parti.

Traiesc parca o senzatie intocmai ca la Naeni de pe dealul cu calcar care domina intreaga Campie Romana si da sa zareasca Dunarea in zi de senin maxim. Unguriu imi apare astazi ca un jilt, spatar fiind dealul acesta. Stau cocotata pe spatarul ce da spre verde si privesc culmile de la Berca – cele atat de bolborositoare in petrol, dominate de Manastirea Berca. Domnul acesta imi spune ca manastirea aceasta de fapt vegheaza la binele zonei in care el si-a gasit un loc si acum este acasa. Nici unul dintre membrii acestei familii nu are radacini la Unguriu, insa au venit cumva impotriva valului Vernesti sau Maracineni, adica atunci cand toata lumea a vrut pamant de cumparat acolo, ei au ales Unguriu- linistea padurii si conditii de trai din ce in ce mai bune.

Primarul cu aliura nobila

In fiecare reportaj va aduc in prim plan cate un colt din minunatul judet Buzau. In gluma sau mai in serios, o doamna faina imi spune ca marea mea calitate este fix aceea de a reliefa binele. Asa am promis! De rau sunt atat de multi oameni care se ocupa incat as fi fost coplesita daca ma inghesuiam. Iar sa prezinti binele si frumosul dintr-o comunitate sa nu cumva sa credeti ca e asa de simplu. Mai greu decat sa prinzi de coada raul! Este vorba de ramas bun cu domnul buzoian, de acum ungurean, cu care am urcat pe dealul acestei comune misterioase de care incerc sa ma apropii intai prin oameni. Stiu nume publice care au ales aceasta oaza de natura placuta pentru a trai, nu pentru a exista. Si acum, iata ca primavara da din coate sa scoata la suprafata prima frumusetea din Unguriu! Eu nu fac decat sa descriu in cuvinte. Cobor pe langa un izvor si ajung din nou in drumul national care intra in inima Brasovului.

Dreapta spre primaria din zona, caci am de aflat totusi care este explicatia freamatului altfel, mie imi pare spre urban, din aceasta comuna a judetului Buzau! Aproape ca intru in acelasi timp cu Ciprian Tirizica, primarul din Unguriu, un domn pe care il revad dupa multa vreme. Noi asa ii stim numele, insa actele arata ca de fapt ar trebui sa-I spunem Gheorghita Tirizica. Era la inceput de cariera administrativa si secund in munca aceasta de coorodnare a unei comunitati. Astazi imi apare deschis si cu un zambet placut precum acela pe care il ai atunci cand revezi dupa un indelungat timp un om care a lasat in amintirea ta ceva vesel. Notez un aspect care il individualizeaza pe tanarul primar de la Unguriu: poarta fular. Si cum imi este obiceiul ii intreb pe cunoscatorii domeniului. Designeri din moda masculina spun ca putini sunt barbatii care folosesc fularul ca un element de stil, un aspect aparte al individului in sine care denota puterea de a fi altcineva intr-o incapere sau intr-un grup. Si acum raman eu cu gura cascata, cum spune romanul bland: domnul din fata mea foloseste nodul parizian care se spune ca intruneste in fapt mai multe elemente de comportament ce duc spre elegant, nobil.

Atunci nu stiam toate aceste lucruri surprinse intr-o fotografie, insa revin in holul primariei Unguriu si urc cu Ciprian Tirizica in biroul cu vedere spre un piept de deal. Privelistea relaxeaza, insa pe birou stau in asteptare acte.

Trei proiecte

Si incepe povestea despre freamatul care va fi sa vina chiar de zilele acestea in comuna protejata de deal. Il ascult pe tanarul din fata mea si nu vreau sa-i privesc chipul. Pentru a auzi. Aud cum calca fiecare cuvant semn ca este hotarat in ceea ce face. Este apanajul muntenilor aceasta docilitate si hotarare. Ciprian Tirizica isi aseaza mana stanga peste primul dosar, cel cu proiectul de asfaltare. Intai spune ca ar mai fi ceva de facut cu bani din bugetul local.

Asfaltarea va cuprinde 6,3 kilometri de strazi din Unguriu. Peste 51 de miliarde de lei vechi. Proiectul este aprobat si finantat, proiectarea decontata. Licitatia pentru constructia efectiva este realizata si desemnat constructorul, ramane doar ca vremea buna sa se instaleze si sa nu mai fie diferente semnificative de temperatura intre zi si noapte astfel incat sa se poata lucra. Si mai ramane un mister care nu tine de comunitatea aceasta: in plina criza a fortei de munca in constructii cu cine se va lucra?  Si fix din acest motiv, primarul Ciprian Tirizica a decis ca extinderea retelei de alimentare cu apa si canal sa fie realizata cu… intocmai! Ne spune imediat in partea audio.

Primul dosar este retras de catre primarul din Unguriu. Apare si un zambet si aflu de ce. Al doilea dosar la sanatate se refera si fiecare dintre noi punem din ce in ce mai mare pret pe pastrarea integritatii fizice in contextul social actual. Ciprian Tirizica spune ca aceasta comunitate cu oameni activi detine un dispensar ce functioneaza intr-o cladire veche care in mod rapid trebuie renovata.

Deja devine fascinatie pura. Intr-un singur an, intr-o singura comunitate si scoala si dispensarul si strazile primesc haina noua! Modelul pare din nou ardelenesc sau cine stie, poate istoria care i-a adus aici pe ungureni sa se repete? Nicidecum! Este doar interes din partea conducerii unei comunitati de a face lucrurile sa mearga inainte bine si usor! Primarul Tirizica vorbeste cu responsabilitate despre urmatorul proiect care presupune ridicarea nivelului educational, caci asa am vazut peste tot ca se intampla imediat ce elevii au parte de o scoala noua in care sa invete. Vin cu mai mare tragere de inima, parca si invatatura se lipeste mai abitir de minte si suflet, iar dascalilor li se reduce din cantitatea de nemultumiri. Iata ce spune in cazul Unguriu primarul Ciprian Tirizica pentru ca si batranei scoli ii vine randul al refacere.

Singura comuna din Romania cu securitate asigurata gratis

Da! As mai avea de spus cateva lucruri si nu ma las pentru ca este bine  sa ne cunoastem comunitatile de langa noi. Spre exemplu, Unguriu va fi singura comuna din Romania in care securitatea oamenilor va fi una sporita si asigurata gratis. Desigur, gandul va duce imediat la penitenciarul care va fi construit in scurt timp la poalele dealului, in zona fostei unitati militare. Il intreb pe primarul Ciprian Tirizica daca a inceput deja forfota si imi detaliaza ca deoacamdata este asigurata paza cu jandarmi, potrivit protocolului, numai ca intreaga comunitate Unguriu va avea de castigat de pe urma acestei noi institutii de anvergura nationala: un aport consistent la bugetul comunei si extinderea retelei de alimentare cu gaze naturale pana in zona respectiva.

Il las pe primarul cu aliura nobila si ies in strada. Continuu trec oameni si din stanga si din dreapta si dinspre scoala si de la magazine. Vreau sa simt si pulsul oamenilor din Unguriu.

Nu-i asa ca nu e loc de final? Revin la Unguriu pentru a aprofunda fascinatia dintr-o zona premontana care tine fruntea sus pentru ca viitorul are deja pasiune pentru ungureni!

 

Continutul acestui reportaj poate fi copiat in limita prevazuta de lege cu specificarea obligatorie a sursei www.buzaulinreportaje.ro!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest