0774/982.049

Vin zilele lungi care ne tin departe de gradinile frumoase in care florile radeau de-a dreptul in soare, iar fructele se inroseau de la atata lauda! Vantul si-a despletit parul si parca a intrat intr-un dans metalic cu tot ce-i iese in cale si nici ziua nu se mai deschide la fel de spornica parca precum cea din septembrie. Fac un exercitiu in care sa nu-mi mai simt genunchii reci si dau file din calendar in spate… ajung incet-incet cu puterea mintii in minunata zi de septembrie cand decid sa fac popas in gradina cea mai completa, cel putin din judetul Buzau.

Cel mai drept drum, cel national care leaga Buzaul de Ploiesti, nu are incotro si va face in curand el insusi popas chiar in poarta acestei doamne deosebite cu care discut de vreme buna sa ne si cunoastem. Si daca recomandarea vine de la Nelu Branza, atunci nu am cum sa spun nu pentru ca domnul acesta misterios, timid si cu prea mult bun simt este cel caruia trebuie sa-i aducem toata lauda pentru pornirea Festivalului Tomatelor din vara acestui an din Parcul Al. Marghiloman, din Buzau. Pe drum gandesc limitat – voi gasi o gradina destul de mare in care cresc in fratie perfecta mai multe soiuri de tomate stranse de pe tot pamantul si o doamna care le pastreaza cu sfintenie semintele pentru ca Romania a dat dovada continua ca-si pierde acest patrimoniu genetic in mod voit. Si pentru ca veni vorba, George Sava secretar general al Ministerului Agriculturii a venit cu vestea buna: pe 12 noiembrie 2018 a plecat de la acest minister pentru avizare catre Ministerul de Finante, Ministerul de Justitie si Ministerul Cercetarii hotararea de Guvern pentru infiintarea Bancii de Gene de la Buzau. Atentie, domnilor, ganditi colectiv si de la Buzau, nu individual astfel incat bucuria finala sa fie desavarsita!

Revin la bucuria reportajului. In aceasta gradina a doamnei Meirosu nu ai cum sa te gandesti la o floare, un soi de legume sau la cine stie ce pom sau arbust comun ori mai aparte si el sa nu fie cumva in crestere printre alte surate! E o surpriza continua gradina in care ajung in fapt pe nepuse masa. Asa apar insa cele mai frumoase reportaje si cei mai alesi dintre semenii nostri. Nici nu-i dau timp suficient doamnei  sa-si usuce parul si ajung in poarta ei. La inceput imi pare ca nu voi sta mai mult de zece minute la discutii, insa uneori prima impresie este gresita. Cu o amabilitate fantastica, mama semintelor cu suflet din Romania isi incepe povestea. Sunt acasa la Rodica Meirosu – acea doamna care se afla la originea unui grup extreme de unit de pe o retea de socializare Seminte cu suflet. Grupul are peste doua mii de romani membri si nu numai, care au la baza o singura credinta: daruirea propriei pasiuni. In cadrul grupului, bag de seama coordonat chiar de doamna aceasta fantastica, au loc deja celebrele piete de seminte din tara. In 10 noiembrie, Clujul le-a fost gazda, iar in 15 decembrie vine randul orasului Buzau. Si ca sa va explic si dumneavoastra, cei care nu cunoasteti obiceiul acestor oameni – Romania are acesti doua mii de oameni a caror menire este sa cultive soiuri autohtone mai ales si sa le pastreze semintele pentru a le darui, deci a le da gratis, celor care doresc sa le detina in propria gradina cu conditia ca la randul lor sa daruiasca atunci cand pot, cand le prisosesc, zice gazda mea. Sunt doua mii de romani a caror regina in conservarea patrimoniului pare sa fie chiar doamna Rodica Meirosu de la Buzau!

Masa abundentei

In a gasi o adresa ai si putina nevoie de orientare, numai ca atunci cand gazda are scoala ospitalitatii renunti la efort si ghicesti: doamna care se uita in lung inspre orasul Buzau trebuie sa fie doamna Rodica Meirosu! Asa are sa fie in nici zece secunde cate imi trebuie sa cobor si sa salut. Doua maini muncite stau stranse intr-o cumintenie greu de citit – trecusera prin cuva cu struguri ori au fost la cules de struguri, insa liniile bine conturate arata ca nu stau in fapt deloc cat e zi lumina. Nimic nu contrazice pana acum gandul ca am in fata o femeie care munceste cat poate de mult. Este insa o altfel de munca. Ii gasesc roadele pe masa aranjata frumos in curte. In cos, deasupra altor roade ale pamantului stau la loc de cinste tomatele din gandul meu. Au facut calatorie lunga pana cand au ajuns in gradina doamnei Meirosu: unele au plecat din Argentina, altele din zona Rusiei si, spre mandria nationala in an Centenar sunt si surate romanesti. La baza cosului, patru stiuleti alburii isi arata boabele spre satisfactia completa a celei care i-a cultivat: este porumbul de floricele romanesc pe care si de mergi la sedinte cu femei care dau in bobi nu-i mai gasesti in culturile taranilor nostri. O pisica si-a strans coada si s-a ascuns langa un dovleac placintar a carui vreme se apropie. Nu are ea asa putere sa darame un borcan ca de cinci kilograme cu zarzavat, de alaturi, zic zarzavat caci doamna aceasta a pornit deja la inceput de septembrie productia de zarzavaturi pentru familie. Cu mici stangacii date de prima vedere, desi am tot analizat-o pe Rodica Meirosu si la Festivalul Tomatelor din Buzau fara sa stiu in fapt daca intr-adevar pasiunea pentru seminte este atat de mare.

Masa frumos asezata denota ca am de-a face cu o gazda buna. Asa ca repede prind curajul necesar de a descoase o doamna care isi dedica viata semenilor. Rar poti afla in aceste vremuri in Romania romani care sa munceasca efectiv pentru a darui. Rodica Meirosu poate fi fara exagerare o doamna de Centenar, un roman exemplu pentru ceea ce cautam in vremurile acestea dovedite a fi cumva haotice. Ma uit atenta la doamna plantelor din stanga mea si caut la inceput un singur raspuns: oare de ce atata cazna, migala, cheltuiala, alergatura pentru a le da si celor care nu au si vor?

Nici nu termin bine gandul ca imi si spune ca una dintre ultimele facturi la apa avea inscrisa pe ea pentru plata suma de 500 de lei. Nu pot sa-mi dau seama cata apa a consumat, dar la aproape 5 lei mc de apa in judetul Buzau… deci gradina nu este doar ce vad scurt langa masa frumos asezata imi zic! Si ar mai fi ceva: cati oameni din Romania fac ceea ce face doamna semintelor cu suflet: sa plateasca aproape exclusiv din propriul buzunar pentru a darui altor oameni, pentru ca si alti oameni sa se poata bucura de semintele soiurilor romanesti ori de arbusti si flori care fac din gradina ei o gradina mondiala a armonizarii! Iar la pietele de seminte din tara merg exclusiv pe cheltuiala proprie! Poate insasi conducerea Ministerului Agriculturii ar trebui sa ia nota de acest demers si sa ofere sprijin financiar!

Rodica Meirosu incepe sa prezinte cu tact fiecare soi din cos sau de pe langa acesta: Imi place sa fac o colectie de rosii din toate zonele Romaniei si din afara. Am si din Grecia, Moldova – verde de Moldova, din America… imi place sa experimentez si sa opresc ce-mi place. Aceasta portocalie este o geanta peruviana, este foarte gustoasa. Aici am o rosie goala in interior care se face umpluta. Este portocalie. Am rosii cherry Yellow 80 de la Statiunea Legumicola Buzau. Noi avem un grup de peste patru ani care se numeste Seminte cu suflet. Noi cautam sa pastram semintele romanesti. Spre exemplu, soiul rotund de rosii – numite Tiganesti adus din America insa. Sau acest porumb de floricele – popcronul alb. Nu se mai gaseste. Mai este galben. Nu-mi dau seama – oamenii prefera soiurile hibride sau soiurile productive care sunt incrucisate, deci nu e soi bun. Pentru productie sau ca sa iasa mai repede pe piata. Semintele nu mai sunt reproductibile fiind o incrucisare. Am aici si un dovlecel sarpe – are doua culori, este foarte gustos, trece de un metru lungime si se consuma mai mult la abur sau pe gratar. Contine foarte multe vitamine. Este aclimatizat in Romania si la SCDL Buzau.

Face o pauza mica, lasa din mana sarpele bun de pus pe gratar si ridica o tartacuta, caci asa o cunosc eu de mica de la bunica, asta pentru ca atat imi aduc aminte: doar bunica mea cultiva cu zeci de ani in urma aceste tartacute frumoase: Dovlecel turban sau tartacute si este comestibil. Cand sunt cruzi se consuma. Se poate face la cuptor, se poate umple… cu carne sau cu orez. Aici am castravetele rotund care seamana cu lamaia. Are un gust putin acrisor. Poate fi conservat sau consumat.

Rodica Meirosu sau povestea care abia a inceput! Imi povesteste ca in gradina sa cu peste 80 de soiuri de tomate mai sunt putine fructe si ca din multe a pregatit deja zarzavat sau suc de rosii pentru iarna care va sa vina. De la care imi plac in mod deosebit iau seminte si le folosesc la anul, iar mare parte le daruiesc celor care isi doresc un soi sau altul de tomate. Romanii trebuie sa invete sa iubeasca soiurile noastre vechi si nu hibrizii sau soiurile incrucisate de la care nu poti pastra seminte.

Gradina mondiala a biodiversitatii

M-am gandit bine daca asa este. Am avut gata trei luni in care sa aflu de este sau nu asa. Nu am putut sa aflu nici cate soiuri de legume, flori, arbori si arbusti mi-a prezentat in urmatoarea ora petrecuta in gradina extrem de mare a doamnei Meirosu si nici sa nu-mi doresc cel putin cateva dintre acestea nu am putut. Asa ca am primit lectia ospitalitatii si in zona de campie, pe drumul Ploiestiului, si pasesc dupa gazda mea spre gradina fantastica. Si ca sa-mi argumentez subtitlul de reportaj Gradina mondiala a biodiversitatii va spun despre Ionica Sava din Dumbraveni, Vrancea. Seniorul care da spre 90 de ani a scris tuturor ambasadelor cunoscute ca denumire si a cerut sa-i trimita cativa puieti de alun. Omul s-a documentat inainte care soiuri sunt deosebite in fiecare tara. Majoritatea i-au raspuns si apoi i-au trimis. Dupa ani de zile de la plantare, gradina domnului Sava este Parcul european al alunului infratit. Are aluni de unde nici nu gandesti, ba chiar si soiul preferat al Reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, din Danemarca sau Ungaria, Israel si tari africane. La randu-i ofera si vinde. Domnul Sava sau Don Quijote al Vrancei insa a luat decizia de a infiinta propria cultura de alun pentru ca a descoperit o carte pe un mal in timp ce statea cu animalele la pascut. Cartea facea parte dintr-o biblioteca cu rea intentie aruncata acolo. Era despre alun. Ionica Sava avea pietre la rinichi atunci. A citit in carte ca daca va consuma alune crude va scapa de ele. Cum doctorii il puneau deja pe masa de operatie, ba ii dadeau sanse mici de reusita, el a mancat alune cate a gasit. Si a scapat repede de operatie. E marea mandrie a sa si o spune oricui cumpara pui de alun de la el. Iar buzoienii nostri ii sunt clienti inveterati ai batranului cu minte faina de la Vrancea!

Deci, gradina mondiala a biodiversitatii! Si raman pe asemanare pentru ca pasesc doar cativa metri cu teama de a nu calca pe vreo planta unica ale carei seminte pot avea valoare inestimabila si aflu ca doamna aceasta cu suflet pentru patrimoniul genetic romanesc asa cum nu am vazut in multii ani de presa la nimeni imi spune ca sanatatea ii da de gandit si ca se va axa foarte tare in anii care vin pe plantele cu aport medicinal.

Si in fata noastra apar mai multe feluri de menta. Rodica Meirosu prezinta tare frumos fiecare planta care ar putea sa insanatoseasca putin cate putin omul, prinde intre degete cate o frunza si imi da sa miros. Mentolat, verde puternic, necunoscut, inspirant, nemaipomenit … rand pe rand imi vin in minte senzatii si asocieri, afectiuni si plante despre care stiu ca pot fi folosite in tratarea lor, campuri cu plante cultivate exclusiv pentru a ajuta omul atunci cand medicamentele alopate se dovedesc insuficiente.

Rodica Meirosu merge si prezinta, face pauze atunci cand ii place o anumita planta in mod special ori cand un arbust este in premiera in gradina sa. Dupa ce trec de primul petec pe care chiar il consider prea mic pentru gradina mamei semintelor cu suflet din Romania ajung in partea a doua, cea in care sunt si primele solarii.

Indiferent ce valuri de mirosuri am avut de identificat in timpul care s-a scurs de la vizita in gradina doamnei Mierosu si pana astazi, nasul meu are un singur refren: cel al rosiilor la intrarea in solarul doamnei acesteia. Cum sa va descriu: sunt note de catifea, putina caldura, un rosu inca adolescent cu gust de gogonica perfecta rupta acum cand e rece, rupta de pe tulpina tomatei. Este acel miros de rosie pe care il cauti tot timpul pentru a da bogatia cuvenita unei salate de vara, dar pe care insa doar Rica Burnichi, celebrul cercetator legumicol de la Statiunea Buzau a reusit sa mi-l redea mie personal oferindu-mi fructe – rosii – din solarul bio pe care il are in observatie. Despre ceilalti care spun ca detin rosia cu gustul de altadata si mai anunta si fel si fel de aclimatizari, ba rosii cu fel si fel de fundite, fals, fals, fals! Fara detalii pentru ca stiu ca randurile acestea sunt citite si de cunoscatori! In partea audio aflati cu exactitate care sunt o parte dintre plantele din gradina biodiversitatii.

La pas, dupa Rodica Meirosu zic eu in ultima parte de gradina mondiala care incepe sa se lungeasca deja prea mult. Trec de paulownia, de fel si fel de flori, ardei, ba il gust pe unul cu nume de sfant roman, ardei de care nu am auzit vreodata, fac cunostinta cu soiuri numeroase de rosii si ma impresioneaza rosia, sper sa spun bine, Tomatillo mov mexicana. Pare un fruct fantastic caruia ii lasi intocmai codita si il asezi cu tandrete langa o bucata de Pavlova. Nu este asa, este un fruct de tomata.

Fac slalom printre plante. E gata si bucata a doua cu solariile in care legea este facuta de dovleceii serpi, castravetii antidiabet sau zecile de soiuri de tomate si zic sa fac cale intoarsa. Rodica Meirosu imi spune insa ca abia acum intram in ultima parte a minunii pe care doamna aceasta o semneaza de acum, de prin noiembrie cand selecteaza semintele adunate ori poate mai are inca de strans din gradina si pana in anul urmator cand apar primele rasaduri, plantele sunt mutate pe randuri, mai apoi apar roadele si iarasi seminte…

Dintre toate cate sunt aici, cateva floarea soarelui crescute peste masura de inalte, porumbul de floricele si de-a dreapta randul cuminte cu zmeura si mure impresioneaza aparte. Despre celelalte nu stiu sa spun toate sunt plante cu diverse intrebuintari, plante care scriu propria istorie pentru cunoscatori. Ascult cu luare aminte despre zmeura aparte din fata mea si despre murele micute. La baza lor isi continua in fericire si armonie viata alte plante cu alte scopuri. Ardei cu fruct rosu sau verde in cap si frunze curate isi tin parca o linie invizbila si poate netrasata de Rodica Meirosu la infiintarea gradinii, iar plante vechi romanesti cu aport in pastrarea sanatatii omului vin la rand intr-un tot desavarsit fara pretentie de rigoare. Imi spune cinstit ca din anumite soiuri nici nu a avut cand sa guste. Are o curiozitate pe care insa tot timpul vrea sa o impartaseasca in mod clar cu cineva.

Chiar si pe gardul din spate al proprietatii stau agatate alte si alte plante. Nici o palma de pamant nu are motiv sa stea degeaba. Numai seceta rea isi face de cap cumplit si deja rupe pamantul de sub radacinile infipte pe alocuri mai spre suprafata doar. Pana si plantele cele mai rezistente stau cu capul in pamant intr-o jale nefireasca. Rodica Meirosu le mangaie cand trece pe langa ele si imi arata cat de lung este furtunul de picurare. Le da apa, uda si aparte cu furtunul normal, insa tipul acesta de seceta care si-a facut in anii din urma loc fara sa-l mai redea ploii e unul de neinteles curand. Este insa bucuroasa ca si asa, plantele ei ii ofera bucuria roadelor. Rupe cate o rosie, cate o mura, ma indeamna sa gust. Imi spune de multele soiuri de vinete pe care le are ici-colo, imi arata albe, violete, spre negru si vargate. Sunt vinete-bijuterie pe care sa le pui in borcan pentru fala de la masa cu oaspeti.

Interesul nu se pierde desi au trecut cateva zeci de minute de stat printre soiuri sute, poate mii. Cine sa le stie. Ma intorc impreuna cu doamna Meirosu spre casa cu un singur gand: este ca o mama cu o casa de copii. Ii iubeste pe toti la fel, se bucura de realizarea fiecaruia si vrea un singur lucru: si alti oameni sa se bucure de munca sa. Sunt romani din afara tarii, pe gruprul nostru carora le-am oferit seminte romanesti autentice. Le este dor de acasa si in felul acesta ii ajutam si noi sa le mai treaca! Romani de unde sa va zic eu… de peste tot vor si ei rosii romanesti, strangem seminte si le dam!

Ca tot se intreaba cei care organizeaza in an Centenar evenimente fel si fel de omagiere cum sa oglindeasca mai bine unirea romanilor din prezent sa le spunem ca si un asa mod de a fi roman alaturi de romani este poate cea mai recomandata unire din istoria prezenta. Poate ca astfel de romani care se unesc fie si pe grupuri de socializare fac noua unire a romanilor de pretutindeni! Sa-i dam Rodicai Meirosu gradatia onorifica de mama a semintelor cu suflet din Romania si sa-i recunoastem puterea de a uni fara semenii! Retineti drumul Ploiestiului pana la Sahateni si bateti la poarta gradinii mondiale a biodiversitatii caci in 2019 sigur este si mai bogata!

 

COPIEREA TEXTULUI ESTE PERMISA IN LIMITA A 200 DE CUVINTE MAXIM CU SPECIFICAREA SURSEI DE PRELUARE A INFORMATIEI www.buzaulinreportaje.ro!

error: Content is protected !!

Pin It on Pinterest