0774/982.049

Cautam din ce in ce mai des tot ce este autentic, tot ce este al nostru. Si alimentatia o indreptam catre produsele romanesti, desi avem inca inima stransa privind calitatea pe care ne-o oferim unii altora. Valul respectului de sine este unul vestic si deja se simte briza de ani buni si in sud-estul Romaniei! Este acea forma care aduce prosperitate, civilizatie si intelegere! Face ca micile asezari romanesti sa devina de elita intr-un domeniu in care au traditie ori sa se redescopere in altele identificate ca fiind de nisa, insa nesperat de benefice pentru intreaga comunitate. Si as da exemplul Viscri pentru care intamplarea este asa: doi turisti au vazut la poarta o batrana care impletea ciorapoi din lana. Langa ea o pereche, pe un scaun. Turistii au vrut sa cumpere, insa batrana, vaduva si indurerata, a insistat sa-i primeasca gratis strainii pentru pomenirea fiului si a sotului morti. Peste o saptamana, la primaria din zona Viscri a venit o uriasa comanda de ciorapi din lana vanduti cu peste 150 de lei perechea, atunci. Acum 90 la suta dintre locuitorii satului produc dulceturi alese sau impletesc ciorapi din lana si nu fac fata comenzilor.

Povestirea mea are un corespondent exact in judetul Buzau si am sa va spun cand urcam spre muntii de sare, insa se potriveste intocmai pentru Nehoiu, orasul muncitorilor la padure pana nu cu multa vreme in urma care acum isi dobandeste o noua identitate cu pagaie pe buletin. Sunt noile traditii care rescriu istoria locurilor. Comunitatile se reformeaza, se adapteaza si cresc! Nehoiu urca rapid spre statut de capitala a raftingului din Romania, insa nu uita ca padurile din jur au hranit familiile zonei. De la lemn la apa, cu gandul efectiv la traditii pe care punem pret pentru ca invatam sa fim in sfarsit romani autentici!

De la IFET, la turism

Drumul de astazi se invarte doar in zona centrala a unui oras ce freamata dimineata a racoare de munte, de-ti vine sa strangi suba pe trup, iar spre mijloc de zi arunca o umbra sora cu lentoarea de vacanta. Asa de bine am simtit la Nehoiu, in zori ca vreau sa rup lumea in doua, iar la amiaza ca e vremea sa privesc cerul de pe o pala de fan incat dorinta sa merg in concediu e imediata! Hai, sa mai facem un efort si sa privim spre redefinirea traditiilor intr-o societate urbanizata si care nu poate da inapoi spre comuna pentru ca si-a gasit iesirea la liman dupa ce de 112 ani se vorbeste aproape exlcusiv despre Nehoiu ca despre “orasul IFET-ului”. Istoria devenirii spune ca in 1476, Vlad Tepes dadea sfoara catre brasoveni, arata scrierile vechi, despre deschiderea drumului spre Buzau, Teleajen si Rucar, adica era consemnata oficial pentru prima data ruta comerciala Valea Buzaului. Nehoiu era asadar parte a caii comerciale, iar in 1745, aceleasi acte vechi spun ca zona aceasta era extrem de bine marcata in comert. Harta stolnicului C. Cantacuzino din jurul anului 1700 este primul document etnografic ce vorbeste clar despre localitatea Nehoiu. Ca peste tot in arealul Buzaului si nu numai, cresterea animalelor era de baza, insa padurile de fag si conifere din jur au dezvoltat exploatarea si prelucrarea lemnului la Nehoiu. De mare ajutor le-au fost oamenilor Buzaul si Nehoiul, cele doua ape curgatoare importante din zona. Istoria ultimelor doua sute de ani arata ca orasul acesta a intrat repede in schimbul de cereale si lemn, sudul si nordul judetului Buzau, si ca atare Nehoiu a crescut fara sa poata fi oprit pana la schimbarile din anii 1990.

112 ani de Intreprindere Forestiera de Exploatare si Transport s-ar fi implinit in 2019 daca traditia acestei megastructuri ar fi dainuit. Painea adusa peste munte de la magazinul IFET-ului din Nehoiu era cea mai mare si mai buna din tot judetul Buzau. La fel alimentele de acolo. Oamenii faceau drum special pana in inima muntilor Nehoiului ca sa aduca acasa alimente nemaivazute. Este doar o parte de amintire despre IFET a unui copil care afla asa ceva doar in vacante, insa zeci de mii de buzoieni si-au cautat scapare in cartile de munca inscrise la IFET Nehoiu. Linia ferata, finanata de Marmorosch Bank si infiintata special pentru a fi transportat lemnul din valea adancita a orasului in care avea sediul aceasta megastructura industriala a judetului Buzau, ar putea astazi sa fie una exclusiv turistica. Nehoiu nu poate uita perioada in care la IFET lemnul primea un destin pentru ca sunt inca in oras sculptori ai acestei fabrici, dar si generatii intregi de slefuitori, prelucratori, oameni care au debitat si doborat lemnul, luand-o eu intr-o ordine care nu respecta drumului fagului sau al bradului din padure si pana in dormitorul unei familii de romani sau straini, caci lemnul de aici intra in case extrem de instarite din lumea mare. La start, Geotz aduce la Nehoiu 25 de gatere si deschidea cea mai mare fabrica de pe continent, a venit primul razboi mondial si structura a intrat din diverse motive pe maini italiene, apare si sindicatul din fabrica, trece printr-un incendiu provocat, pentru ca in 1944 muncitorii sa lupte efectiv pentru a-si apara fabrica de gloante si iarasi foc. Dupa 1989, la IFET Nehoiu au fost exploatate paduri, transportata masa lemnoasa si prelucrat si valorificat lemnul. In 1997 a survenit privatizarea.

Va aduceti aminte ca vreo 20 si ceva de randuri mai sus v-am spus ca ziua de astazi ma poarta doar pe strazile centrale ale orasului de munte al judetului Buzau care inca poarta amprenta IFET. Impreuna cu primarul Ionut Milea incercam sa surprindem efectiv ritmul unei vieti poate molcome ori poate extrem de antrenante. Oamenii orasului, la primele ore ale diminetii, in general ies dupa alimentele de stricta necesitate ori se indreapta catre serviciu. Primarul Ionut Milea imi spune ca vrea sa schimbe dalele trotuarului si cumva sa fie imortalizata sub talpa nehoianului chiar aceasta traditie a lemnului care nu poate fi renegata nicicum.

Inainte de a ajunge in zona fostului sediu al IFET-ului, primarul Milea imi povesteste despre o investitie nemaipomenita menita sa modernizeze orasul: lampi inteligente.

 

Dupa ce da binete unei sume apreciabile de oameni care trec spre centrul orasului, primarul Milea ridica privirea spre cladirea de birouri, odinioara a IFET-ului – zona in care si-au castigat “mancarea” generatii de-a randul.

Cladirea este in renovare, explica primarul Ionut Milea care ne spune si despre momentul 1997 al IFET-ului, dar si prezentul megastructurii care a prelucrat lemnul din Muntii Buzaului.

Pe strada, oamenii care si-au oprit pasul au avut suta la suta legatura cu povestea IFET-ului: au lucrat ei insisi, au pazit padurile din care s-a taiat, am gasit pe cineva care a lipit piese de mobilier, altcineva vorbeste despre lemnul de lux trimis in state orientale, un batranel zice despre rucsacul cu care aducea din fabrica bucati de lemn pentru foc… viata care a dat viata Nehoiului!

Traditie, dar intr-un fel neasteptat

Povestea IFET Nehoiu este oricand buna de spus si de revenit pe marginea ei pentru a putea sa reliefezi societatea urbana a zonei. Devenirea orasenilor este insa alta. Oamenii incep sa uite povestea lemnului si se orienteaza catre gazduirea turistilor si a pasionatilor de turism sportiv, in speta de rafting sau caiac canoe, de drumetii montane, escalada sau raid montan. Toate se fac in zona aceasta in care padurile inca isi uda radacinile in ape bune si curgatoare.

Si ca sa vad eu ca Nehoiu merge mai departe am acceptat o provocare. Haideti, sa mergem cu masina mea! Spune scurt, dar cu zambetul pe buze, primarul Milea. Nici nu am timp sa accept sau sa declin, eram deja langa masina primarului din orasul Nehoiu: o Dacie de colectie! 35 de ani si 35.000 de km in bord! Membra, alaturi de proprietarul ei ai Retro Mobil Club Roman, filiala din Buzau.

Nici nu stiu cum sa va descriu mai frumos intorsatura acestui reportaj pornit de la intentia de a prezenta un oras care nu traieste din amintiri, ci care transforma trecutul spre binele propriu, intorsatura spuneam, catre masina romaneasca pe care o foloseste la serviciu primarul Ionut Milea, el insusi mai mare cu un singur an fata de aceasta. Credeti ca i-a pierit vreun moment zambetul de pe buze? Cele cateva minute cat a durat drumul pana la stadionul din oras si, desigur inapoi, au fost, efectiv depanarea povestirii despre noua pasiune care in fapt este un gest de apreciere pentru ceea ce este traditional romanesc. Ionut Milea nu spune ca are intentia sa devina colectionar de masini de epoca, ci pretuieste Dacia sa cu piese originale care i-a dat ceva de furca pana a reusit sa o puna in trafic in mod corespunzator!

Abnegatie

Definitorie este vointa muntenilor de a merge mai departe, de a tine minte ca au pornit cu 112 ani in urma povestea IFET-ului pentru care au si luptat in doua randuri si daca punem la socoteala si revolta sindicala, atunci ar fi trei randuri, de a se rebrandui in gazde bune pentru turistii sportivi pasionati de rafting, dar si de a fi condusi de un tanar care prin faptul ca foloseste o masina veche romaneasca – acum masina de colectie – da un exemplu al accentului dorit: reusita prin puterea proprie. Muntenii Nehoiului au cu ce sa iasa din rand!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest