0774/982.049

Scriu astazi cu dor de cele mai frumoase culmi ale Muntilor Buzaului, cele care iti spun ca poti banui ca timpul este de oprit in loc pret de o suflare cel putin. E vremea coasei spre granita judetului Buzau cu Vrancea si ar mai fi cativa localnici care tocmesc putinii tineri ramasi acasa si detinatori mai ales de motocoase sa le culce fanul bun pentru hrana animalelor la iarna. Si prunele bat sa se coaca de-acum, iar forta de munca lipseste. Cand vremurile erau line si cuminti, cand copiii aveau mai putine telefoane mobile ori tablete, ei erau cei antrenati de bunici in culesul prunelor. Si, de fiecare data, la sfarsit de vacanta venea si rasplata muncii.

Acasa, la Bisoca, mai sunt realmente cei care cred ca se poate schimba zona aceasta atat de iubita in ultimii ani de straini. Bisoca e in fierbere acum! 11 zile au mai ramas pana la festivalul ce ii aduce acasa pe expatii zarilor albastre, Pe plaiuri bisocene! Va prezint cate putin din bogatia geografica, dar si din patrimonial cultural pe care aceasta comunitate il detine si pe care eu il cunosc intr-o proportie redusa!

La aproape 1.000 de metri altitudine

Este miraj! Nu zic nici o vorba despre drumul pacatului, drumul comunal care incepe de la Vintila Voda, taie in doua, pe lungime Sarulestiul si urca toata Bisoca pentru ca presedintele Consiliului Judetean, Petre Emanoil Neagu a dat vestea ca intra in sfarsit in refacerea atat de asteptata. Am detaliat in articolul https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/diferenta-in-turism/ si nu revin aici cu detalii, ci doar cu precizarea presedintelui Neagu. 

Cred ca bucuria cea mai mare la primirea acestei vesti nu oamenii zonei au avut-o, ci din zambetul larg si aproape eliminarea unei poveri din ce in ce mai greu de dus, insusi primarul comunei Bisoca, Florin Stemate a trait-o.

Pastrez pret de cateva randuri acest context pentru a auzi impreuna opinia aceluiasi presedinte Neagu despre turismul din judetul Buzau. Argumentez alegerea: urcam spre pitoreasca zona montana pe care turistii au numit-o Mica Elvetie.

La masa ospitalitatii

Strangem din dinti pana departe! Ocolim daca se poate gropile din drum si dam bataie, pana la Bisoca mai e cale lunga! Sarulestiul imi apare si astazi insingurat, un taram parca abandonat incepand cu centrul comunei. Ziua se prefigureaza a fi una frumoasa tare sus: cerul este de un albastru curat de vara! O adiere usoara misca cetina care pare sa vina inspre drum si cauta sa acopere nefericirea din carosabil. E poate doar vointa gandului. In realitate este doar adierea deosebita care aduce cu ea parfum de munte sanatos. Varfurile ba albastre, ba verzi, ba inspre gri ale muntilor coplesesc calatorul. Imi si propun: primul om vazut, primul intervievat. Si calea se duce in munte si urca spre Bisoca cea blanda si mereu calauzitoare catre frumos. Abia la intrare in Lopatareasa apare un om. O batranica duce acasa vaca. O aduce din gradina de vara. Acolo o tine la pascut. Laptele de azi il are tocmit la o familie cu copii mici, iar branza pe care o strange vine cineva vineri seara si o ia la oras. Strange lunar cat sa plateasca abonamentul TV, dar si pe cel al telefonului mobil. Vaca e si tovarasa ei de viata. O intreb ce a pus astazi la cazan, intrebarea mea clasica pentru a vedea daca omul din fata mea este deschis dialogului sau nu. Stir cu prune! Si astept pastaile ca e postul Sfintei Marii si nu ma lasa sa pun in gura carne! Patria aceasta aparte a muntenilor imi incarca sufletul de maretie: pe oamenii acestia ii poti folosi drept leac de boala, alinare a sufletului si stimulator pentru mersul inainte! Si-mi zice cum a adunat stir proaspat dintre ceapa, l-a spalat, tocat si frecat putin cu sare. Chiar daca are seminte pe crengute, tot bun este. Il freaca putin cu sare ca sa-i ramana culoarea rosie intacta. La fiert cu ceapa si verdeturi, mai spre final un pumn sau doi cu prune necoapte, dupa cat de acru il vrem si la ultimul clocot, usturoi tocat sau pisat si dat jos de pe foc. Face ochii mari la mine si imi zice Da, haideti bre putin sa stam amandoua la masa! Am si niste usturoi curatat ca se mananca si asa langa farfuria cu ciorbica!  Drumul meu e prea lung, iar ea o binecuvantare careia i-as da atentie doar pentru a-i fi tovarasa jumatate de ceas! Ma duc sa adun povestea folclorului pe care oamenii Bisocii il pun in scena pe 18 august, sus, intre pini, in rezervatie pe scena!

Blanda si minunata munteanca isi trage usor vaca de lant si se vad amandoua leganandu-se spre casa. Ii mai zaresc in oglinda masinii doar baticul inflorat – de vara cum spun muntencele! Caut cu privirea dincolo de marginea drumului unde nu este cosit. Am aflat in anii acestia de cautat buzoienii la ei acasa ca dincolo sunt sufletele celor care chiar isi iubesc patria si, desi le este infinit de greu uneori pentru ca nu au utilitatile vietii moderne intocmai ar vrea sa-si pastreze zona! Valul celor care au plecat din sat se intoarce acasa! Si este din ce in ce mai numeros! Vin sa puna in miscare asa cum au vazut in strainatate propria patrie fara a-i strica originalitatea! Zic asa pentru ca sunt numerosi oamenii locului care se tem ca dupa ce va fi renovata calea de acces cu judetul, Bisoca va fi devorata efectiv de turisti si de investitii in turism. Tratam acest subiect intr-un viitor reportaj.

Costumul popular, haina de langa suflet

Acum am ajuns langa campusul preotului Mihail Milea. Din biserica extrem de mica se aud cantece de slava. Pare o singura voce. Domoala. Dascalul, domn ospitalier iese si ne pofteste.

Eu trebuie insa sa stau de vorba cu tinerii satelor din Bisoca: “opt la numar intinse pe o suprafata cat capitala Romaniei, insa de o mie de ori mai frumoasa decat aceasta si interesant este ca de aici a plecat si ciobanul Bucur care si-a lasat iscalitura la noi. Ii zice masa lui Bucur”.

Cu aproximatie imi aduc aminte vorbele unui bland om de-al locului plecat la cei drepti, spune poporul acesta minunat. Am sosit in capitala montana a judetului Buzau, la Bisoca, in toate anotimpurile, insa verdele din iunie si pana in august o prinde cel mai bine.

Ii da viata si o face sa cante.

Simplitatea unui copil din Bisoca pe clapele acordeonului, in festival intre pini negri. Aici va fi si anul acesta “Pe plaiuri bisocene” si a ajuns la editia a 52-a! In fiecare an, inimosi dascali precum Doinita Albu si neobositul Constantin Moise pe care l-ati descoperit in inedita scriere despre minunea din zi de an nou, in reportajul https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-special/unic-ceata-mare-care-uneste-satele-de-munte/, fac ca traditia de la munte sa prinda viata! Eu i-am vazut! Am vazut copii ca de trei-patru ani, putin mai mari, adolescenti, tineri si mai in varsta prinsi pe grupuri in hora, numarand pasii de brau sau intinzand sarba de la Bisoca. In toata multimea aceasta frumoasa care urca pe cel mai dificil drum din judetul Buzau si in 2019, izbanda consta in pretuire.

Bisoca – trage speranta sa fie statiune ecologica turistica!

Da! Da! Da! Argumente ar fi destule: altitudinea la care se afla zona Bisoca – 810 metri – le permite bisocenilor sa prepare inclusiv branza de burduf care, spun specialistii musai la stana din zona inalta se face, iar aici se cresc inca animale. Locuri de cazare incep sa apara si sa se adune spre 100 cat ar trebui minim.

Obiective turistice sunt cata frunza si iarba si zic doar de masa lui Bucur, salba de lacuri dintre pinii, rezervatia de pin negru, Manastirea Poiana Marului … si ocnele de sare din satul Sari, dar peste toate sta Pseudokynegeticos cartea lui Alexandru Odobescu pe al carui drum se afla astazi in judetul Buzau, deci si la Bisoca, in cercetare, diversi specialisti. Primarul Florin Stemate nu da inapoi cand vine vorba de obtinerea acestui statut, ba se gandeste serios!

Singur! Florin Stemate aduce inca un argument in sprijinul ideii de statiune turistica pentru Bisoca: zona este deja cautata din punct de vedere imobiliar. Si nu fac referire la casele de vacanta ridicate la umbra padurii la inceputul anilor 2000 mai ales de catre figuri publice ale judetului Buzau sau la la tanarul bucurestean despre care v-am povestit in reportajul https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-cultural/poveste-de-toamna-prima-restaurare-de-casa-veche-zau-traditionala/, ci primarul comunei vorbeste despre un nou interes.

Suav

Demersul meu de-a lungul celor peste 1.400 de cuvinte  de pana acum este unul singur, pe 18 august 2019, in capitala montana a judetului Buzau – comuna Bisoca sa le fiti alaturi localnicilor si turistilor la a 52-a editie a festivalului Pe plaiuri bisocene! Este ocazia ca dumneavoastra sa traiti o bucurie de alt gen, aceea care ar spune pe scurt mandru ca-s bisocean!

Dovada sta si colaborare la nivel de informatii despre zona si eveniment cu Nicusor Bacain-Neculai, caruia ii multumesc pentru promptitudine sau cu prof. Doinita Albu care a pus la dispozitie una dintre fotografii. Ar fi nimerit sa alegem din cand in cand zone ale judetului Buzau care stiu bine sa se autoaprecieze si sa ne insufle din propria identitate cat sa putem sa ne valorificam si noi, cei din afara Bisocii, atuurile detinute. Bisoca realmente este o patrie! Nu doar a celei mai bune branze de oaie, a celui mai gras lapte de vaca sau a celor mai iscusite maini care inca pun acul pe panza destinata costumelor populare, ci este patria care defineste Romania veche dupa care nutrim! Ne vedem sus, la Bisoca!

 

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest