0774/982.049

Buzaul ma saluta altfel astazi! I s-au despletit cozile stranse intre brazi si padurea inverzita cum trebuie cam de vreo luna de zile vine de-a valma spre calator, drumurile ii sunt zbicite bine si soarele ii lumineaza coamele muntilor in zare. O imagine fantastica asupra unei parti a judetului Buzau care pare pictata pe o vedere straina. Daca as intalni acum un francez… un om dintr-o alta natie, nu conteaza care, i-as cere sa-si ridice in acelasi timp cu mine privirea spre culmea Parscovului sau daca ar putea sa urce cu mine spre iesirea din Buzau spre Covasna sa-mi spuna daca nu cumva  e magie curata Buzaul acesta de munte! Raul Buzau este atat de cuminte si limpede. Oamenii isi duc un trai molcom precum tot ce se intampla mai sus de Magura! Daca faceti parte din aceeasi categorie cu mine si spuneti ca “nu aveti timp de nimic”, va rog luati in acest weekend la pas judetul Buzau cu cap-compas: Siriul! Sa nu va propuneti sa va linistiti, nicidecum! Iubiti si bucurati-va de ceea ce vedeti, linistirea vine de la sine fara sa va dati seama! Si ca prin farmec, la amiaza va intoarceti la treburile zilnice fara pic de agitatie, ba chiar cu dorinta de munca!

Pe-un mal de paradis

Mi-am promis ca intru in sat, la Siriu si caut oamenii acolo unde se afla ei la muncile orei. Si-i caut pe strazile celei mai frumoase comune de munte a judetului Buzau. Este inca frig, cam asa imi aduc aminte ca este tot anul la munte aici, sus la Siriu! O senzatie ciudat de placuta de frig. Parca se strang singure hainele in jurul trupului, iar ochii stau atintiti spre pieptul de munte din fata scolii din Siriu. Se aude zgubilitica o apa de munte. Apuc strazile una dupa alta si ies langa apa de munte. Un batran, cu manusi in maini aduna verdeata. Sacosa mare ii urmeaza pasii. In ea de fapt arunca din cand in cand, cu o calmitate greu de atins de mine, urzici. Intru in vorba. Batranul mai are un an si face 80. Aduna urzici pentru porci. Ajung repede sa aflu ca langa gura de paraias are un saivan pentru oi, dar acum sunt la coasta, la mancare. Ah!, ce faini si muncitori sunt oamenii acestia! Imi spune ca are peste 500 de oi si capre.

Deci, e momentul sa mergem mai sus de acest paraias, caci batranul stie ca a venit fiul sau de la muls oile. O bucata din viata normala si frumoasa de la Siriu. In fapt, pornesc din sat ca sa ajung din nou pe culmea barajului Siriu ori sa carmesc inspre varfurile semete ale muntilor!

Batranul imi zice ca are casa aici, si arata ca la vreo 20 de metri distanta, insa la munte “aici” e cam la un sfert de ceas de batut pasul peste pietrele ulitelor. Nici tipenie. Intreb unde sunt oamenii. In casa, la caldura sau la munca. Au cam iesit sa-si caute rostul pentru ca a inceput din plin sezonul de munca. Trecem in pas domol, de, trebuie sa calc in cadenta munteneasca, pe langa scoala din resedinta de comuna. O constructie falnica si multa liniste in jurul ei. Elevii sunt la ore. Aici vremea este cu minim o saptamana in urma fata de ceea ce se intampla in natura urbana. Explozia de verdeata pare la inceput inca. Ploile numeroase din ultima perioada au tinut pe loc multe dintre treburile muntenilor. Numai natura se bucura de fiecare rafala. Par brazii mai verzi, mai falnici. In sfarsit, ghidul meu din Siriu ridica bratul spre dreapta. Am ajuns acasa, acolo unde fiul astruca animale. Un manz mai nastrusnic a iesit in curte. Vede strainii si intra in grajd rapid, il asteptam, insa nici ca iese. Pe langa grajd, ca intr-o terapie continua si minunata, un parau de munte isi spune clipa de clipa povestea si trece mai departe. Din copilarie mi se pare ca nu am mai auzit acest sunet limpede, clar, intocmai ca de pietre pretioase atinse una de cealalta. Se risipeste repede amintirea mea.

Probleme variate in paradisul montan al ciobanilor

Cam asa este. Domnul Popa cel tanar, Marian Popa, incepe repede sa vorbeasca despre ciobania la Siriu. Pare mai greu de convins sa spuna, dar ma insel. Aflu rand pe rand cat de frumos este in inima lor Siriul si cat de tare pretuiesc golurile montane in care isi duc turmele la pascut, cata munca si cata perseverenta depun ca sa ramana in aceasta breasla. In fapt, constat rapid ca sunt in casa unor sirieni care detin traditie din generatie in generatie in oierit. Tatal, batranul care aduna urzici pe malul paraului, inca ajuta in stana si pare sa fie cumva de baza atata timp cat nu mai sunt ciobani. Nu pentru ca au plecat tinerii cu potential la munca in strainatate, ci pentru ca majoritatea nu mai doresc sa munceasca in stana.

Are manecile suflecate. Marian Popa mai ca nu ar vrea sa stea de vorba pentru ca stie cate are pe cap, insa ochii ii stralucesc cand vorbim de patria aceasta numita Siriu. O zona nemaipomenit de frumoasa, iar ei isi duc oile vara la Poiana din Cale si Fantanita Coceag, zone aflate in dreapta fata de Lacul Vulturilor, pe Valea Casocii. Cele cateva minute de discutie exact despre zona in care merg cu oile in munte sunt in fapt argumentul datorita caruia am inceput reportajul cu povestea familiei Popa – una reprezentativa pentru comuna Siriu, localnici care interactioneaza cu turistii pe doua cai. Spre exemplu, atunci cand ies la piata saptamanala cu branza la vanzare, dar si atunci cand turistul care are curaj sa urce mai sus de Cascada Casoca spre zona lor de pascut cu oile. Marian Popa si-ar dori sa fie mai bine promovata munca lor, turistul chiar sa ajunga sa cumpere o felie de branza grasa si adevarata de oaie.

Omul ca la 50 de ani din fata mea are o meserie pe viata. Nu are cum sa-si abandoneze animalele. Am vazut acest lucru in fiecare zona montana a judetului Buzau. Chiar daca nu au acum forta de munca suficienta pentru a tine oi cate ar vrea oamenii satului sau ei insisi, chiar daca uneori exista stoc mare de branza sau chiar daca pretul muncii lor este mic, ciobanii Siriului vor avea an de an stana de oi pentru ca asa scrie in codul lor genetic. Marian Popa, domnul caruia nu i se desumfla mainile niciodata – si ma uit cu obstinenta la ele pentru ca si le framanata ritmic la cateva minute – nu dezarmeaza. Il are pe tata, un unchi, in general oameni cu experienta pe care se poate baza in 2019, in stana. Siriul este insa o patrie aparte cu obiective turistice menite sa ne ridice fruntea in fata omenirii. Iar din tabloul fericit al acestor frumuseti, de fiecare data fac parte si turmele cu oi care pasc in poiana cu narcise d ela Lacul Vulturilor sau, iata, cea a lui Marian Popa de la Poiana din Cale.

Siriul este perla Vaii Buzaului

O spune realmente cu zambetul pe buze si deloc infatuat, insusi primarul Corneliu Dumitrescu. Inainte sa fac trecerea spre vestea minunata imi iau la revedere de la familia Popa cu promisiunea ca in vara urc si eu pe Valea Cosocii pana ii gasesc pe munte ca, nu mai sunt decat trei stane din Siriu care merg acolo. Nenumaratele efecte negative din economie au dus la macelarirea unui domeniu ancestral.

Farmecul Siriului – poarta de intrare dinspre Ardeal in judetul Buzau tine si de oamenii locului. Iar ei vor face parte si din povestea la inceput de drum prin care Gura Siriului va fi statiune turistica, iar Siriul – statiune geotermala.

Freamata a bucurie domnul Dumitrescu: are in ochi lumina unui copil. Ii si spun, caci zambeste tot timpul interviului si vorbeste altfel decat il stiu eu. Isi impreuneaza mainile si da sa devina serios, cumva incurcat ca ii sesizez bucuria de a spune lumii ce bulgare de aur ii va prezenta in curand: Siriul devine statiune geotermala, iar Gura Siriului una turistica de interes local pentru inceput. Si totul mie imi suna intocmai ca o declaratie de mare dragoste pentru muntii a caror varfuri rasar ca arcuri de paza pentru intreg judetul Buzau.

 

Si vestea arata ca in scurt timp, o echipa de profesionisti de la Ministerul Turismului, daca nu chiar si ministrul Bogdan Trif urca la Siriu pentru a valida nevoia de transformare in statiune a bijuteriei Carpatilor de Curbura – zona Siriu. Aici sunt deja 26 de pensiuni agroturistice despre a caror dezvoltare se stie si se bucura tot locuitorul zonei, plus mii de turisti anual, dar care nu contribuie cu vreo taxa la dezvoltarea teritoriului in care isi desfasoara activitatea.

Calc fiecare cuvant pe care il aud in dorinta de a-l intelege si mai bine: Siriul ca si comuna va deveni unic in plan judetean si, din cate cunosc, mentionez ca stiu bine cum se desfasoara turismul si in Covasna, dar si in Neamt ori Horezu, va avea doua statiuni: una turistica si una termala. Primarul Corneliu Dumitrescu a detaliat in articolul https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/siriu-cenusareasa-turismului-buzoian/ acest interes al comunitatii locale de a scoate la suprafata izvoarele termale, de a explora si apoi exploata apa care iese la suprafata la 67 de grade C. De data aceasta il intreb pe primarul Dumitrescu ce au de gand concret sa faca in zona celor doua statiuni.

Desigur, din toata bucuria trebuie sa rasara si un bob de incruntare care pune pe chituci in general si bunele intentii, dar mai ales turismul: infrastructura rutiera, iar pe zona Siriu strangulant este DN10 Buzau-Brasov care poate oricand efectiv sa se surpe spre exemplu la Valea Neagra in Lacul Siriu.

Trec in revista din nou obiectivele turistice din zona spre bucuria celor care pariaza pe Siriu si vin si pentru jumatate de zi sa surprinda judetul Buzau intr-o alta forma de frumusete. Spun ca in Gura Siriului – cea mai noua statiune turistica a judetului Buzau, dar careia ii asteptam validarea, se afla barajul Siriu. La cinci kilometri de baraj, in Masivul Podu Calului este Cascada Pruncea sau Casoca. Apa are o cadere doar de la maxim sase metri, insa turistii sunt fascinati de faptul ca este ascunsa bine in padure. Legenda spune ca exista o fereastra in piatra de sub cascada si ca acolo se ascundeau haiducii lui Tudor Vladimirescu. La 1.420 de metri altitudine este Lacul Vulturilor – singurul lac glaciar din Carpatii de Curbura si acel lac despre care Alexandru Vlahuta scria in “Romania Pitoreasca” cum ca aici veneau vulturii sa-si invete puii sa zboare. Puneti la socoteala ca in fapt toata aceasta parte montana are un peisaj aparte si ca oamenii locului vorbesc despre alte zone cu legende, cum ar fi coamele de la Bontu numite Monteoru – teritoriu pe care se afla un bolovan imens sub care se crede ca este ascunsa o comoara a haiducilor de odinioara. Am ascultat des femei din sat care povestesc cu nume si prenume despre tineri ce se unesc sa urneasca bolovanul din loc sa vada misterul, insa nimeni nu reuseste. Dupa fiecare actiune in forta, noaptea ies flacari spre inaltul cerului de sub bolovanul de la Monteoru!

Pentru astfel de obiective turistice si povesti, dar si pentru gastronomia aparte a zonei Siriu care arata ca vara oameni beau ciorba cu paharul sau cu sticla pentru ca e ciorba rosie de stir acrita cu prune si mananca bulz facut de ciobani precum Marian Popa direct pe lemnele de sub ceaunul de inchegat laptele, profesionistii in turism trebuie sa vina rapid sa parafeze actele pentru cele mai tinere statiuni ale judetului Buzau: Gura Siriului si Siriu!

Doua dintre fotografii apartin conturilor de socializare We love Siriu si Comuna Siriu! Multumiri!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest