0774/982.049

Armata este emblema unei tari! Asa am gasit eu timp de aproape o saptamana o parte semnificativa a militarilor care este in subordinea Diviziei 2 Infanterie Getica, structura poate cea mai importanta a Armatei Romaniei, daca am tine cont doar ca ea formeaza si coordoneaza camarazii care merg in misiuni in teatrele de operatii unde Romania inca disloca forte.

Le spun cuvintelor sa-si lase haina kaki si sa devina sensibile, astazi nu eu bat pas de defilare, nu eu depun vreun juramant solemn si nici inventar militar nu fac. Scriu din suflet despre “baietii nostri” pe care ii avem aproape si cand ninge atat de mult incat ne prinde bine ajutorul lor, dar si cand ne e dor de muzica buna a vremurilor de odinioara si primim cadou un concert de muzica militara in spatiu public. Lasam sufletului si durerea despre atunci cand bravul militar cade prada mortii acolo unde oamenii inca nu stiu sa defineasca si sa iubeasca pacea. Le oferim gadul bun si dorul eroilor care si-au lipit camasa kaki de trup si au ramas doar o amintire frumoasa printre oameni!

O data pe an, pe 25 octombrie, militarii ne dau voie sa-i vedem altfel! Scoatem astazi la raport o intreaga fanfara sau muzica militara, dupa cum i se spune oficial, batem pas de defilare in curtea unui batalion si invatam de la generalul maior Gheorghita Vlad, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica, adica al celor 14.000 de militari din 21 de judete, cate are aceasta structura in subordine, invatam ca armata inseamna in 2019 stabilitate, in primul rand!

Redescoperire

Astazi ii redescopar pe militarii buzoieni din anii 2007-2009. Putini sunt aceia din perioada mentionata. Aseman doar cu acei ani. Curtea Diviziei 2 Infanterie Getica este primitoare, cu reguli, disciplina si multa, dar multa responsabilitate. Armata zilelor noastre observ imediat ca inseamna rol pentru fiecare militar. Ce redescopar este tocmai deschiderea catre comunicare din acei ani.

Asa am simti eu ca jurnalist acea perioada, un an plus sau minus, o armata care vine inspre societate, vrea sa se stie ca exista si ce face pentru oameni. Primul popas are sa fie si cel care da cadenta scrierii: speranta, stare de bine, bucurie, pasiune, traditie. O arma speciala: muzica! Muzica militara.

Pe toate zic ca le au inca militarii zilelor noastre. Nu vreau sa va spun nicidecum povestea eroilor moderni care se adauga parca prea des pe zidul cu portrete de retinut chiar si in paginile manualelor de istorie, ei sunt de fapt definirea patriotismului prin fapta, nu prin cuvinte seci. Intru cu o mare curiozitate in sala in care capitanul Danut Vulpe repeta cu camarazii de la Muzica Militara, structura anexa a unei unitati militare si pe care putine garnizoane din tara o au. Fac liniste si pasesc incet. si instrumentele se opresc.

10 la numar! Incaperea pare sa fie prea mica pentru pasiunea pentru muzica a militarilor din fanfara! Magicianul mereu cu ochii pe straina din incapere, zic de dirijorul Vulpe, a primit repartitia la Buzau in timp ce tatal sau era el insusi dirijor al structurii muzicale militare, insa fara a detine grad de ofiter. Ca atare, gata trei ani, juniorul i-a fost sef tatalui veteran in fanfara si a ramas fiul cu bagheta.

Traditie, pasiune si kaki. Pentru toate salutam astazi respectuos acea parte buna dintre romani care pariaza pe cariera militara! La Buzau aproape in fiecare casa se poate spune ca se discuta despre armata: fie ca este un fiu, fie el nepot,tata,  unchi… La un moment dat un general spunea ca 80 la suta din populatia orasului Buzau are un copil in armata, astazi insa ar fi bine se refacem calculele poate.  Nici nu conteaza. Esential este ca avem in urbe a doua garnizoana a Romaniei cu 14.000 de militari din 21 de judete care i se subordoneaza! De aici s-a auzit prima data despre misiuni in teatre de operatii, aici au fost pregatiti primii militari pentru astfel de misiuni si tot de aici s-a comunicat prima data cu Afganistanul. Generalul maior Gheorghita Vlad, comandantul Diviziei 2 vorbeste in permanenta cu zambet pe buze despre ceea ce inseamna astazi armata. Pune accent, cadentat, pe stabilitate si duce mainile la spate, militareste cand vrea sa arate ca in spatele sau sunt sute de camarazi la fel de valorosi.

In spatele generalului sunt 103 ani de armata scrisa in a doua garnizoana a Romaniei, cea de la Buzau. Spun in spate pentru ca discutam chiar la intrarea inspre muzeul Diviziei, loc ce adaposteste povestea armatei la Buzau. Peretii Diviziei poarta insemnele istoriei, iar multe cladiri din curtea acestei megastructuri militare ar trebui reconditionate, ajutate sa se poata prezenta cu istoria din interior sub forma unui muzeu real al imensei armate de la Buzau, al eroilor care si-au adus prinosul pe campul modern de lupta, al celor care au venit acasa mai putin puternici decat au plecat.

Buzaul si-l aduce aminte mai ales pe Madalin Stoica, eroului lui 2017 din Afganistan, iar eu, astazi, dupa cateva zeci de minute fantastice la fanfara si alte cateva zeci de minute de discutie cu un general aparte al Armatei Romane o intalnesc pe Aura Stoica. Marturisesc sincer ca ocazii ar mai fi fost. Le-am anulat abil. Pentru istorici poate conta contorizarea eroilor si pastrarea memoriei lor, pentru noi, astazi este important sa redescoperim armata in care sa credem si despre care sa le spunem copiilor nostri ca formeaza si caractere, dar mai ales ca reprezinta tara! Parca nu mai suporta nici condeiul sa scrie despre militarii care intra in galeria aparte, cea a eroilor. Le pastram amintirile frumoase care ne spun despre ce oameni frumosi au fost si ce camarazi realmente patrioti s-au dovedit a fi acolo unde Romania ii trimite. Aura este si ea imbracata in kaki, in kaki militar.

Daca as mai fi adresat o singura intrebara, Aura Stoica ar fi plans. Asa am simtit. Si-a strans continuu mainile si a adus durerea in prezent. Nu i-am adus aminte de Madalin, insa pentru Romania ea nu are cum sa fie decat sotia unui erou! Mi-o pastrez in minte drept doamna in haina militara care ii povesteste acasa copilului ca vine de la serviciu, de la unitatea militara in care camarazii au primit-o din start foarte bine. De langa fantana in forma de harta a Romaniei din curtea Diviziei bat in retragere spre lumea mea obisnuita in care militarii sunt prezenti dar au rol de tata, sot, prieten.

Cu cadenta de la Treceti batalioane… inca pe buze merg spre un batalionul special de la Maracineni. Soarele de octombrie face ca linistea din curtea acestei unitati militare sa agite, in fapt. Adunare. Militarii isi ridica privirea spre cer si fac fiecare etapa din raport mecanic, semn ca nu este pentru prima data. Un pluton de militari in costume de epoca este nota aparte a adunarii. Comandantul primeste raportul si camarazii sunt liberi la program! Scurta defilare aduce in prim plan o figura de militar aparte. Nu stiu ce functie sau grad are, insa este primul.

Este cel cu privirea … militara, daca as putea sa spun. Postura, tinuta, privire. Am gasit militarul care imi arata ca generalul Vlad are dreptate: stabilitatea exista sub diverse forme! Multi dintre baietii aliniati pentru adunare sunt veteranii teatrelor de operatii.

Nu am cum sa-i identific si nici ceva aparte nu lasa sa se vada ca ei sunt eroii nostri! Oameni obisnuiti care scriu in tacere povesti de spus copiilor care se uita cu drag la haina militara. Povesti care nu schimba inceputul lui Creanga cu a fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar povesti, insa ii adauga un final de pace, pozitiv. Plutonierul adjutant Eduard Stan are la activ cinci misiuni in tari din zona Balcanilor si in Afganistan. Nu ii cer eu sa deschida cutia secretelor de folosire a tehnicii din dotare in situatii de razboi, ci astazi, de Ziua Armatei vreau sa stiu doar atat: pacea are definitii diferite acolo unde haina militara l-a trimis?

Curaj!

Il adaug pe lista calitatilor pe care le-am vazut in aceste zile in garnizoana, la militari. Nu ca nu ar fi fost, ci sunt adepta identificarii a ceea ce este clasic, definitoriu chiar, si probez in realitatea prezenta. Inca mai gasim curaj destul la militarii nostri! Nu si-l lipesc pe afise in piata publica si nici nu-l spun prin declaratii de conjunctura, ci il tin la purtator pentru atunci cand tara insasi are nevoie de el! Cadenta in kaki militar sub bagheta noastra, a tuturor romanilor trebuie vazuta zilnic, nu doar de ziua lor, astazi, pe 25 octombrie!

Ideal ar fi sa nu iesiti astazi in strada pentru a le aplauda doar evolutia in evenimentele publice de aniversare, ci strangeti mana unui militar si priviti-l in ochi: pacea lui este si a dumneavoastra, aveti aceeasi definitie a libertatii, dar a spiritului de camaraderie? Veti merge acasa si va veti reconsidera propria libertate si dorinta de a fi de ajutor celui din apropiere!

Asa scriu eu la multi ani, militari, cu vorbele celor care fac un singur corp: Armata Romana!

 

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest