0774/982.049

Mi-a facut cu ochiul primavara si am zis sa ma las vrajita: soare cat sa-mi vindece dorinta de verde, oameni care forfotesc peste tot in judet, ba si vietatile si-au scuturat blana si topaie a bucurie! Scriu astazi despre un bulgare de frumusete care sta de atata amar de vreme cuminte, bine ascuns si parca ofilit de atata liniste deasupra celui mai mare conglomerat de pesteri de sare din lume! Avem atata bogatie, insa nu reusim sa o scoatem in fata!

Minunea aceasta rasare mereu imbracata mai ales in alb de-a dreapta drumului judetean 203K, drum ce porneste de la Maracineni si se infige in coastele dinspre Gura Teghii, la munte. Pe drumul acesta care de luni bune a intrat in refacere pe scurte tronsoane ce tin pana in Podu Muncii, calatoria este cea mai buna terapie pentru suflet. Intre martie si iunie este musai sa renuntati la sedintele de stapanire a sinelui, de vindecare a sufletului sau solicitate pentru a prinde forte noi si sporite! Faceti-va un bine si porniti pe drumul care ne duce in imparatia muntilor cu cea mai mare concentratie de sare din judetul Buzau si din Romania. Zic asa ceva pentru ca nu cu multa vreme in urma, imi spunea un specialist geolog de la Facultatea de Geografie Bucuresti, ca aici puritatea sarii are si 99,9 la suta. Si explic si de ce intre martie si iunie: pentru a vedea etapa cu etapa cum verdele capata nuante de la crud pana la inchis. Este insasi povestea firului de iarba care aici, sus, deasupra imensitatii cu sare reuseste sa traiasca intr-un strat suficient care sa defineasca insasi viata. Si cand se dezvolta el in lumina soarelui si bataia molcoma a vantului, apoi nu ai cum sa refuzi asa frumusete!

Ati simtit vreodata ca va intra in piele, strapunge pana si osul si ajunge direct in inima bucuria de a fi? O bucurie primita tam-nesam fara sa va fi dorit? Incercati sa deschideti bratele larg si ridicati ochii spre cer! Faceti asa ceva doar stand in mijlocul poienii verzi de la la lacul Meledic. Brusc incepe o fericire neprogramata, nesperata, pe care nu ati simtit-o in nici o alta zi din viata! E ceva magic aproape in aceasta zona in care oamenii de 80 de ani au figura mai tinerilor de 50 de ani! Sarea, verdele si magia! Meledicul este frumos, dar ghinionist!

Maine incepe (re)facerea drumului spre Meledic

Scriu astazi acest reportaj avand o singura imagine care ma ghideaza: drumul comunal care urca din cel judetean 203K pana sus, la Meledic. Parca si simt gheata care opunea rezistenta, dar si denivelarile care faceau greu pasul pana spre sfarsit de februarie.

Intram intr-o alta lume a judetului sarat al Romaniei, cel mai sarat spun specilaistii. Avem localitati cu denumirea “sarat” in componenta, munti de sare, ape sarate, pesteri de sare  si izvoare sarate. Facand o relationare simpla, atunci locuitorii celor 13 sate si sapte catune ale comunei cu circa 2.600 de suflete sunt printre favorizatii sortii. Sarea este in acest caz datatoare de sanatate!… cum si obiceiurile muntenesti ancestrale ii tin inca in viata pe oamenii ale caror case stau bine agatate efectiv de coaste de munti. Daca le privesti din drum ai impreisa de ameteala cumplita si simti cum dai sa cazi din picioare de teama sa nu alunece spre albia paraului Slanic casele care stau ca intr-o poveste pentru copii de-a stanga drumului judetean. Noi il lasam pe acesta in pace si urcam agale dupa batranel, spre Meledic. Mie mi se pare unul dintre cele mai frumoase drumuri din judetul Buzau. Are intimidate, anduranta, este posesiv prin nastrusnicia curbelor si unic pentru ca mereu rasare sare alba-gri, ba si roz de pe margini. Daca te opresti la baza, localnicii iti arata cu mana la cativa metri gura de intrare in pestera. Bulgari de sare apar si in curtile lor. Este extrem de pericul

os, nu intra oricine si oricand. Doar cativa oameni de-ai locului stiu bine povestea aceasta si uneori le sunt ghizi dascalilor geologi care vin aici cu studenti in practica de vara, cu masteranzi sau cu doctoranzi. Cativa oameni doar le fac un bine fermierilor zonali si scot inca din anumite locuri, doar, bulgari de sare pe care ii vand la pret de nimic fata de munca depusa: scos, carat.

Nu-i asa ca devine fascinanta povestea Meledicului minunat tinut bine ascuns de sarea alba de la drumul judetean? Ia, indrazniti si urcati dupa mine!

Si sa stiti ca izvoarele acestea albe de la baza, din dreapta drumului judetean detin saramura naturala. Toamna cand se pun muraturii, aici vin oameni cu bidoane si isi iau saramura ideala pentru conservat peste iarna gogonelele. Oamenii zonei spun ca dintre ei, pana nu demult in urma duceau la camp apa sarata si vindeau pentru ciobanii care puneau branza la putina.

Eu ma incumet sa va dau repede si informatii tehnice despre acest drum atat de fermecator. Marius Radulescu, seful achizitiilor din Primaria Manzalesti imi spune ca este drumul comunal 107 pentru care s-a dat ordin de incepere a lucrarilor de modernizare chiar de maine, 27 martie 2019. Constructorul buzoian are de asfaltat 3,4 kilometri din cel mai spectaculos drum al judetului Buzau care va face deschiderea superbei zone a Meledicului. Exista totusi, spune Marius Radulescu, 340 de metri pentru care custodele rezervatiei Meledic – Universitatea Ecologica Bucuresti a solicitat doar un strat de mixtura astfel incat vietatile rare sa poata sa-si urmeze existenta in habitatul lor natural. Proiectul acesta este finantat prin Programul National de Dezvoltare Locala 2 si reprezinta in acest moment o mare victorie pentru comunitatea Manzalesti.

De la 424 la 607

Drumul ajunge sus, in rezervatie. O alta lume! Complet noua! Aici sus gasesc alte povesti atat de frumoase incat nu-mi vine sa plec! Am urcat de la 424 de metri altitutidine la 607 metri. Dau sa ies de pe platoul de spectacole – scena – despre care va povestesc imediat in tandem cu primarul Valeriu Besliu. Cand colo, doua femei. Vad pe cap basma. Zic ca ar fi ca de 50 de ani plus. Surpriza: una 72, cealalta 84 de ani. Ma minunez pentru ca nu pot sa ma abtin. Merg cativa pasi inspre putinele case si doi barbati lucreaza la un gard. Dau binete si primesc raspuns frumos. Ce caut eu tocmai pe drumul lor? Ei, na! Cu asa ceva ma ocup: surprind realitatea, iau pulsul comunitatilor! Oamenii sunt chiar politicosi, eu sunt cea inca surprinsa de bunatatea muntenilor atat de laudati de calatori.

Imi spun ca langa ei sta de veghe la scrierea fireasca a istoriei o ramasita valoroasa a primului Peles al romanilor. Aici trebuia sa se ridice Pelesul, nu la Sinaia! Regina Maria a vrut aici sa fie! Si ridica degetul inspre cer semn ca asa a fost voia Domnului! Caut eu povestea urmasilor boierilor de odinioara – urmasi care nu au dus pana la final constructia – imediat la omul numarul unu al zonei, primarul Valeriu Besliu, care in mod frumos este fost dascal in Trestioara – acel sat miunat din aceasta comuna, sat cu scoala in forma de amfiteatru. Oamenii vorbesc despre o viata frumoasa aici, sus, de-a coasta muntilor cu sare. Sunt expansivi, dornici sa-si arate dragostea fata de viata si, cu umor, vorbesc despre “saracul baiat frumos Meledic” care sta cumva prins in brate de muntii de sare din jur. Imi spun cum vin vara turistii si cer sa se cazeze pentru ca zona este absolut fantastica. Oamenii din sat ii primesc cu uimire. Un batran imi povesteste cum prin iulie, anul trecut, au venit acasa cei doi fii care locuiesc in Brasov, respectiv Bucuresti. Cu tot cu nepoti au venit. Stateau seara tarziu la masa, in curte. Din senin, doi tineri blonzi bateau in poarta. In spate aveau cate un rucsac din acela mare. Parea greu, dupa cum se incovoiau. Cereau sa li se dea voie sa doarma pe prispa casei. Erau turisti germani veniti special sa vada Lacul Meledic si muntii de sare. A fost cea mai frumoasa petrecere pe care batranul si-o aminteste ca a avut loc in curtea lui. Fata a cantat melodii populare din Bavaria, iar el o acompania batand in masa. Amandoi erau extaziati de naturaletea locurilor si a oamenilor, mai ales.

Pulseaza parca pamantul sub noi. Sare de-a lungul a 47 de pesteri – majoritatea in zona platoului Meledic si circa un sfert in bazinul Jgheabului. In 1980, arata informatiile puse la dispozitie de catre specialisti geologi, pestera 6S Meledic sau Sase Iezi cum apare in anumite documentare romanesti era oficial cea mai lunga pestera de sare din lume. Cei care studiaza an de an aceasta frumusetea aparte au gasit in pestera 6S o suita de alte patru pesteri. In 1983, pestera ICRC din Malhalm, Israel, urca pe locul intai pentru a fi secondata si in ziua de astazi de pesterea detinatoare de concretiuni de sare variate, frumoase si abundente de la Meledic, 6S, care atinge 1.220 de metri lungime si o denivelare de 32 de metri. Intrarea principala in pestera imensa este blocata de o alunecare de teren produsa in urma ploilor. Speologii spun ca in 6S sunt stalactite alb, roz, galbene, rosii aprinse, cenusii si maronii si de 1,5 metri si groase la baza de 30 de centimetri si putine stalagmite de mici inaltimi, 5-8 centimetri. Ma voi incumeta in vara sa intru si cativa centimetri, dar sa vad uimitoarea imagine, numai ca oamenii locului dau a nu din deget. Urmatoarea pestera mare – Pestera cu Trei Intrari este dezvoltata pe 300 de metri, restul fiind mult mai mici.

Arheologul Marius Constantinescu a explorat in anii ’80 aceasta zona cu pesteri de sare si spune ca in adancuri sarea ajunge pana la 6.000 de metri si in zare se duce pana in Vrancea. Sarea aceasta, daca ar intra in consumul populatiei, adica ar fi exploatata, ar ajunge batranului continent minim 100 de ani, preciza aceeasi sursa. In anii multi de presa i-am intrebat pe patru presedinti de Consiliu Judetean Buzau de ce nu se gaseste “un print” pentru Cenusareasa noastra alba. Raspunsul unuia a fost concret: ani de zile, investitori bulgari au insistat sa dezvolte investitii de exploatare a sarii de la Manzalesti, insa statul roman a pastrat-o sub monopol. Intre timp au existat si alte natii de doritori ai sarii noastre, numai ca nici astazi nu este extrasa. Tehnic au fost si altfel de raspunsuri: nu se poate exploata, ba altii au spus ca lipsa infrastructurii ii indeparteaza pe investitori. Bulgarii care au insistat ani de zile doreau chiar sa refaca acea infrastructura feroviara inceputa o data cu constructia castelului de langa lacul Meledic.

Si pe el il vad cuminte unduind a soapta spre munti. Are 0,72 de hectare si se duce in adancuri pana la 20 de metri. Oamenii ii spun si Lacul fara fund, iar explicatia mi-o reda un cioban: de la vreun metru asa apa e dintr-o data rece ca gheata, rece de-ti sta inima. De aceea nu este recomandat scaldatul in acest lac. In timp, oameni nechibzuiti nu au ascultat povata si au intrat. I-a scos satul fara suflare. Lacul are apa dulce, dar sta pe imensitatea de sare. Acest aspect il face si pe el unic, o curiozitate.

Toate alcatuiesc rezervatia geologica, speologica si botanica Meledic intinsa pe 70 de hectare. Sarea si apa dulce predomina, insa in zona aceasta traieste broasca testoasa de uscat si scorpionul. In poiana lacului cuminte sunt inca statui din lemn care fac parte din Tabara de Sculptura infiintata in 2001 – an dedicat lui Brancusi si onorat de dascalul Dumitru Cristea si Cornelia Ionescu Ciurumelea prin amplasarea pe acest platou a 25 de statui din lemn. Oamenii sunt impresionati sa vada in varf de munte asa oranduire de arta. Avem sare in adancuri, dar si la vedere, apa dulce – sunt cateva lacuri in rezervatie – si vegetatie, dar si ape sarate care fac inconjurul acestui platou – Izvorul Sarat, paraul Sarii si jos, in drumul judetean, paraul Slanic. Nu am voie sa trec peste capitolul “La Meledic” scris de Alexandru Vlahuta in “Romania Pitoreasca”:

„Suntem la Meledic, una dintre cele mai largi deschizaturi din Carpatii Buzaului. Magura pe care stam — un varf inalt de unde privim toata valea Meledicului si muntii departati cari-o inconjoara — se cheama «Gruiul Haiducilor ». Un mandru castel se ridica pe marginea lacului, flori ne-mpresoara, stelele tremura-n lac, lin clincata pe vale apele Slanicului“.

Ghinion in lant pentru “saracul” Meledic

As mai sta la povesti aici sus, insa grabesc pasul spre primaria din Manzalesti sa aflu ce se intampla cu minunea din rezervatie. De ce este atat de atractiva si are parte de turisti fara a fi deloc promovata si deloc existenta infrastructura turistica… nici nu stiu cum sa mai zic. Valeriu Besliu imi apare din start precum cel mai bine pregatit primar –  informational. Comportamentul de dascal primeaza! Este el insusi putin intimidat de postura noua in care se afla. Un domn extrem de muncitor aflu acum. Pe birou stau acte vechi referitoare la comunitatea Manzalesti si dintr-o agenda, cu cel mai mic scris posibil pe care l-am vazut recent, cateva pagini au strans pe ele informatii referitoare la zona minunata, dar si la ghinionistul Meledic.

V-am spus inca de cand eram sus, pe platou la Meledic ca povestea este absolut fantastica si merita trecuta in jurnalul de calatorie al oricarui turist in zona Buzaului. Cu vocea usor tremuranda cand vorbeste despre istorie si mostenitorii de odinioara care au pus in miscare Manzalestiul, primarul Valeriu Besliu spune cred ca in modul cel mai corect povestea acestui loc de intalnire – Meledic.

Doamne, cata frumusete, cate legende, cata materie prima pentru marketingul de calatorii din ziua de astazi! Cata explozie de turisti ar putea sa aiba loc periodic in zona aceasta binecuvantata de Dumnezeu! Va dati seama ca acele 2600 de suflete sunt inconjurate de tot ce putea Dumnezeu pune mai frumos pentru judetul Buzau: paduri virgine pe de-a randul, lacuri cu apa limpede pe masiv de sare, pesteri inlantuite pana la 47, pietre cu chip misterios, poieni ascunse si chiar drumul lui Bucur – celebrul cioban – a trecut pe aici, iar Breazaul de azi – muntele – poarta numele, dupa cum imi zicea ghidul meu neobosit, dascalul Ion Zota din Lopatari, al cainelui de nadejde al lui Bucur – Breazau – toate sunt la Manzalesti! Locuri de poveste care insa sufera pentru ca fiind rezervatie cu greu se poate dezvolta pentru turism, desi peste o linie de munti, in Vrancea – pe la Lepsa s-a putut face absolut orice numai turism pe paine sa se serveasca, desi suntem si acolo in Rezervatia Cheile Tisitei. Si asa se face: sunt cateva zeci de case ale localnicilor, dar sute de pensiuni! E rai pentru offroad si drumetii, se face turism religios la o singura manastire care are desigur o poveste…. insa nu au nici Meledicul bogat in de toate si nici patria sa, Manzalestiul cu legende.

Ma uit la primarul Valeriu Besliu care isi lasa ochelarii sa alunece pentru a strange trei degete a suparare. Il ascult.

Chiar pun pret pe explicatiile domnului care isi doreste cu ardoare ca zona aceasta, bijuterie de pastrat pe viata, sa intre in circuit turistic si il rog sa-mi vorbeasca si despre comuna mama, in sine.

Cu alte cuvinte, 2019 este anul ambitiei! Manzalesti+Meledic=iesire din rand! Pariem ca da se va ajunge si acolo, mai ales ca, spune primarul Valeriu Besliu, proiecte sunt multe.

Afirmatia presedintelui

Soarta frumosului Meledic a devenit pariu si pentru mine. De aceea am intrebat senatori, europarlamentari si reprezentanti ai unor autoritati publice ce se poate face astfel incat Meledicul sa iasa in lume, sa rupa ghinionul de atata amar de vreme! Daca tinem cont de istorie, inca de pe la 1880 ar fi. In timp poate vom afla concret cine a fost fauritorul de bine pentru aceasta bijuterie, caci de raspuns nu s-a incumetat cineva sa spuna altceva decat ca “ e foarte frumos”. Si am numarat zilele din doua luni!

Cu pasi siguri am mers la Petre Emanoil Neagu, presedintele Consiliului Judetean Buzau pentru a afla daca autoritatea numarul unu a administratiei judetene poate face demersuri in vreun fel pentru comunitatea Manzalesti. In sfarsit, un raspuns concret si chiar curajos!

Da, presedintele Neagu recunoaste ca drumurile bune deschid turismul in Buzau si ca Meledicul este o valoare unica a hartii turismului nostru de la Curbura Carpatilor. Fapt pentru care, continua presedintele CJ Buzau, Petre Emanoil Neagu, este imperios necesar a fi continuata actiunea de modernizare a drumurilor Buzau. Si in zona Meledic se va intampla asa. Una peste alta, spune presedintele Neagu exista si o povara grea: probabil ne-am trezit… 

Drumul muntelui

Revin la Meledic in curand. Merg la un institut inedit. Imi pun in rucsac si tensiometrul pentru ca vreau sa-mi demonstrez mie ceea ce mi-a spus una dintre femeile cu basma: localnicii de sus, de pe crestele sarate nu au nici unul tensiunea peste valori normale precizate de medici! Gandul bun si panorama minunata, plus aerul aparte sunt tovarasi de nadejde pentru o zona care strange din dinti pana cand trece de bariera ghinionului! De Meledic spun, desigur!

Doua dintre fotografiile care reflecta satul Trestioara si Lacul Meledic apartin Bustea Meledic Manzalesti Buzau, cont de facebook.

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest