0774/982.049

“Mai, voinice, voinicele / Ce cati ziua prin Argele?”.

Minunat judet avem si multe sunt frumusetile lui tinute bine ascuns la san de munti si dealuri sau varsate de-a dreptul in campie! De aceea iubesc eu judetul Buzau! Pentru ca poate oricand sa mizeze pe orice carte doreste, avangardisti ii mai trebuie sa scoata toate aceste locuri fantastice din ascunzisul tainic si sa le prezinte lumii drept tezaure ale frumosului! Astazi caut iarasi drumul muntelui. Pe al muntilor de sare. Este un drum care imi cere rezistenta si indurare pentru ca la final sa primesc rasplata neasteptata: si racoare si frumusete! Atat de multa frumusete la aproape 70 de kilometri de oras stransa intre paduri cuminti printre care rasar case de vacanta generoase si localnici aparte! Si mai zic o vorba: asa de tare imi plac oamenii de la munte incat fac ce fac si tot la ei ma intorc. Sa ma scuzati, dragi buzoieni din campie, am sa trec in curand si pe acolo. Acum ma striga muntele, caci e ceas de sarbatoare si la racoarea dintre lacuri se va juca, se va striga de bucurie si se va chema divinitatea sa fie alaturi de oamenii sai faini care nu uita nicicum de unde au plecat: de sub cetina de brad! Iar ceasul este al Vaii Slanicului care-si cheama ostenii de peste tot locul sa petreaca romaneste sus, la Meledic.

In tandem cu soarele

Nici ca se putea zi mai frumoasa decat aceasta de azi! Las in spatele meu o pala uriasa de caldura care tine orasul Buzau intr-o motaiala nefireasca. Oameni lipsiti parca de spor si chef care merg dintr-o parte in alta fara o directie clara. Si agitatia va tine fix pana la primul clopotel de nou an scolar! Ies cu mare dificultate din starea aceasta tocmai dincolo de Beceni. Pana aici este un amestec de urban si rural, dar fix din dreptul drumului care m-ar duce spre Floresti, gata!, vine fiorul acela placut care imi spune ca ziua de azi are sa aduca sentimentul dulce de copilarie la munte, parca si de acasa, ba si de dor de bunicul meu cel care purta cizme inalte si obieli toata vara si nu se incingea la picioare incat sa nu suporte decat pe la 10 august, dar indura, caci atunci era sezon de coasa si tot cu cizmele defila prin fanul ce trecea de genunchi. Ah!, ce vremuri!

Franturi calde ca niste pansamente pentru suflet gasesc peste o ora si jumatate sus, la Meledic. Drumul pana acasa la cele cateva zeci de locuitori ai satului devine anevoios, insa placut. Odinioara, in copilarie, asa drum urcam cu piciorul de la cap la coada si nu mai reclamam ca nu este ca-n palma. Iar drumul acela avea 12 km. Ma salveaza masina astazi si pot sa vad ca se si lucreaza. Aduc felicitari celor care decid sa aiba loc lucrari cred permanente de intretinere a acestui drum pentru ca dedesubt este sare, iar ploile din mai si iunie chiar si-au pus semnatura peste tot la munte. Inainte de a urca acest drum fac un popas scurt si discut cu Valeriu Besliu, primarul comunei Manzalesti – zona cu ape minerale, lacuri cu apa dulce pe masiv de sare, pesteri inalntuite pana la granita cu judetul Vrancea, o tabara de sculptura in aer liber cu 25 de statui si, mai presus de orice, oameni care isi pastreaza obiceiuri vechi ce denota o viata molcoma, ca la munte.

Subiectul este unul singur: Festivalul Slanicului din 7 iulie 2019. Pun accent pe scopul acestei discutii pentru ca suntem la munte si daca aici nu sunt organizate sarbatorile asa cum ne asteptam noi, privitorii, sa fie atunci unde ar putea fi? Si, desigur surpriza muntenilor asezati dornici sa-si valorifice proprii oameni fantastici nu se lasa asteptata.

Valeriu Besliu, dascal la baza si pastrandu-si si in prezent comportamentul domnului educat pretuieste traditiile cu care zona aceasta se prezinta la fiecare eveniment judetean sau regional. Il intreb insa cum se intampla: este usor sau din ce in ce mai dificil ca oamenii tineri ori mai in varsta si  copiii sa vina inca la grupurile coordonate de cel mai fain culegator de folclor intalnit de mine pana in prezent, Cecilia Petrescu. Primarul comunei Manzalesti, Valeriu Besliu nici nu ezita cand raspunde.

Revin putin la drumul meu: spre Meledic. Valeriu Besliu imi spune ca drumul este in lucru.

In articolul “Frumosul Meledic” https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-special/frumosul-meledic/ va vorbeam despre necesitatea ca zona aceasta turistica a judetului Buzau, unde pe 7 iulie are loc Festivalul Slanicului, sa primeasca statut de statiune turistica. Dorinta este din ce in ce mai mare daca privim inspre autoritatea locala care stie bine ca o data avuta aceasta apartenenta turistica, Meledicul va exploda.

 

Ca sa tinem din scurt povestirea, primarul Valeriu Besliu ne-a prezentat cu patosul invatatorului care inca ia parte la educarea folclorica a generatiilor mai tinere, festivalul care va sa vina pe 7 iulie, chiar in rezervatie la Meledic, loc de popas pentru piciorul turistului nordic iubitor al zonelor noastre. Zic nordic caci mai ales pe nordicii Europei i-am aflat pe meleagurile sarate ale judetului nostru, pe germani si polonezi, americani si canadieni si din ce in ce mai des vin israelienii si olandezii. Fac astazi pact cu smerenia in fata frumusetii si aduc in discutie binecuvantarea naturii. Oamenii blanzi de la Meledic spun o poveste despre continuitate, traditie si motivare in fata frummusetii naturii, insa le citesti printre dungile adancite croite pe obraz tristetea si asprimea vietii de sus, din zone mai greu accesibile.

Batranul Colniceanu este pentru mine exemplul munteanului care isi tine traditia zi de zi. Analizati imbracamintea, mersul si cum calca vorbele. Echilibrat precum muntii din jur in fata involburatei vremi, falnic intocmai cat sa defineasca zona in care s-a nascut si respectuos asa cum prin alte zone ale judetului Buzau cu mare greutate gasesti. Sunt sus, la Meledic si caut oamenii locului. Batranul acesta incepe sa zugraveasca tabloul vietii molcome a muntenilor. O viata traita dupa acelasi tipar de …. acum zeci de ani. Ma raportez la propriile amintiri care vin de acum vreo 33 de ani, minim. Asta ca sa nu fac greseala in descriere, insa omul acesta este clar exemplul societatii montane care isi tine rituri, traditii si masoara ceasul dupa pozitia soarelui pe cer.

Natura isi despleteste frumusetea si coboara cu ea in drum. Simt aerul ca pe obrazul unui bebelus si tare as intentiona sa musc efectiv din el. Iar linistea din jur nu se chinuie nicicum sa primeasca musafiri nepoftiti, totul se desfasoara dupa reguli masurate nu in clipe, ci in muls vaca, hranit vaca, dus la iarba, adus vaca, iarasi muls si astrucat de seara. Zic de vaca pentru ca este inca animalul de baza din gospodaria munteanului de aici. La Meledic painea are alt pret, imi spune peste putin timp Mirela Dobrota. Fata de 30 de ani care are un talent tinut bine ascuns: pune condeiul pe ou intr-un mod aparte! Deja am intrat in rezervatie. In dreapta, singura galagie care sparge cumintenia este discutia a doi barbate despre festivalul care va fi in 7 iulie 20019 aici. Se intreaba cine va veni sa cante. Mirela imi spune cu zambet larg ca festivalul Slanicului este singura ocazie de a vedea cum canta si danseaza copiii si adulti cei mai talentati din comuna Manzalesti, de a schimba o vorba cu rude din alte sate si de a siti efectiv ca este sarbatoare.

Dar doamna aceasta este cumva paznicul rezervatiei de la Meledic. Nu o luati ca atare, caci trebuie sa intelegeti ca tanara este vanzatoarea de la singurul magazin din sat. Astazi are deja trei client prezenti. Pe unul il vad efectiv dupa ce iese, ceilalti doi sunt barbatii care in asteptarea festivalului se intreaba cine va canta pe scena de pe platoul Meledic, va spuneam. Mirela iubeste locul acesta si imi spune ce este de vazut, pentru ce vin turistii, caci chiar vin!

Caut in sus si in jos oameni. Un barbat sta cuminte, intocmai ca statuile ce vegheaza la linistea lacului cu apa dulce, si tine o undita deasupra apei.  Scruteaza zarea pana pe partea cealalta inspre noi. Se aseaza si tihna ii serveste drept companion. Cat ne-am dus in lungul platoului, omul nu si-a miscat nici macar mana. Teiul lui Alexandru Vlahuta umple cu parfum toata zona aceasta binecuvantata care sta pe bulgare imens de sare, fapt ce duce si la legenda conform careia lacul nu are fund. Candva aici s-a inecat un cioban. Medicul de la Serviciul de Medicina Legala din Buzau, pasionat calator in tara noastra, imi explica: pe masura ce omul intra mai adanc in apa lacului ii amortesc si simturile pentru ca apa devine si mai rece. Apa e racita de sare, spunea legendarul. Si apare infarctul. Desigur, cred posibilitatea aceasta despre care am intrebat si un medic cardiolog. Clar este ca scrie la intrarea in rezervatie ca este interzis scaldatul in lac!

Nu mai apare vreun om, asa ca ies din nou in sat, la Meledic. Oamenii sunt pe la fanete si odai, ne spune peste gard o doamna abia trecuta de prima tinerete. Are in curte doi nepoti veniti in vacanta la munte. Cateva case inspre culme si apar noile locuinte de vacanta ale orasenilor. E trecut bine de ora 9 a diminetii, insa datorita umbrei pare sa fi mijit abia de 7. Orasenii relaxati stau in curte la cafea. Dau sa deranjez putin linistea lor. Nici nu aud. Imi dau seama insa ca unul vorbeste la telefon, iar celalalt are casti in urechi. Plec din sat pe acelasi drum catre Basceni.

Munca, domnule pentru refacerea acestei cai de acces. Si pe drumul spre Meledic de langa Lopatari se lucreaza. E mai gata ziua festivalului si oamenii incep sa-si pregateasca urcarea spre evenimentul care le dinamizeaza viata. Jos, la rascrucea cu Basceni, mai multe doamne discuta ca in zi de sarbatoare. Una dintre ele, Viroca Copacel, doamna faina care sties a manuiasca acul pe panza destinata unui viitor costum popular. Aflu rapid ca impreuna cu mama sa, Rica Leu lucreaza comenzi pentru Dubai si alte zone rasarite de pe harta lumii.  Respect pentru migala si invitatie la festival le fac doamnelor acestora!

Legendarul Manzalesti si oamenii sai fantastici!

Nu spun vorbe mari, ci rup din realitatea prezentata mai bine de un ceas de Cecilia Petrescu, acel culegator de folclor aparte al judetului Buzau. Si puneti la socoteala ca sunt putini astfel de oameni in zona noastra, dar si in Carpatii de Curbura. Asa ca este recomandata inca o intalnire cu doamna care stie cam tot ce trece prin simtamantul munteanului de la Manzazalesti. Dupa ce am facut cale intoarsa spre oras poposesc la pretioasa intalnire cu exponenta culturii montane. Apologia mea pentru viata muntenilor se duce pana la extaz in fata a ceea ce exista inca in satele noastre din nordul judetului Buzau, acest variat teritoriu tinut bine inca la san de taina. La inceput de reportaj sunt doua versuri care exprima o indeletnicire aproape exclusiva a femeilor din zona Manzalesti: tesutul la argele – o groapa facuta in munte la umbra si in care acestea teseau panza de in si de canepa. Tesutul la argele, olaritul, darstitul sau moraritul sunt indeletniciri vechi pe care astazi extrem de rar le intalnim chiar si in zona aceasta mirifica.

Revin la Cecilia Petrescu, culegator de folclor si custode la Muzeul Timpul Omului, acel spatiu care pune impreuna lutul, sarea si piatra – elementele ce definesc omul manzalestean in timp. Povestirile doamnei care tine bine fraul traditiilor in comunitate are sa-mi explice in fapt ce inseamna culegator de folclor, legende, balade, intamplari din viata oamenilor care au ce sa spuna in existenta lor.

Am ajuns la fantastic! Eu as pendula putin intre putinele femei care stiu sa lege si sa dezlege echilibrul universului si fata de la Meledic, tanara modesta care are un talent aparte: face oua incondeiate intr-un fel anume, spune Cecilia Petrescu despre Mirela Dobrota pe care se chinuie sa o prezinte lumii mari.

Despre Cecilia Petrescu am scris candva in www.buzaulinreportaje.ro un articol elocvent https://www.buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-cultural/cand-oamenii-de-langa-noi-pot-schimba-istoria/ . Astazi fac vorbire despre munteanca darza de la Manzalesti pentru ca primarul Valeriu Besliu, spune in prima parte a reportajului ca domnia sa coordoneaza si grup de copii, dar si celebrul Grup de Traditii si Obiceiuri “Slanicul” care va urca pe 7 iulie 2019 pe scena festivalului de la Meledic alaturi de alte opt formatii de pe Valea Slanicului de Buzau. Sunt peste o suta de copii care vor imbraca in aceasta zi costumul popular, imi spunea ca o ultima informatie Valeriu Besliu plus adultii care bat altfel pasul de brau strabun. Cecilia Petrescu a repetat in mod sustinut cu grupurile sale astfel incat prezentarea in fata celor catorva mii de localnici, turisti si oameni de pe Vale sa fie impecabila. Ca atare, imi iau dreptul sa o intreb in fapt cine este ea pentru comuna Manzalesti, caci rar identificam noi presa exponenti disponibili sa-si scoata din rand comunitatea.

Ati auzit si emotiile unei doamne atat de puternice? Eu nu credeam ca ies la suprafata. Ba a si ras doamna aceasta faina care stie si aspru a coordona portul, tinuta si pasul tinerilor si mai marilor in varsta munteni care inca vor sa vina sa joace si sa cante! Ne punem rucsacul in spate si voia buna la purtator su urcam duminica, pe 7 iulie 2019 tocmai la Meledic – in imparatia sarii fara sfarsit, a brazilor strajeri de nadejde si a traditiilor asa cum rar mai avem ocazia sa vedem.

Nu uitati un lucru: muntenii Manzalestiului nu vor decat sa-i tineti minte si sa le calcati pragul ori de cate ori va intrebati ”astazi unde sa merg”!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest