0774/982.049

Du-te cu bine si adu in locul tau un frate pe masura ta! Zi-i, 2018, anului care te inlocuieste peste doua zile ca ai fost bun cu oamenii, ca nu le-ai adus rele decat fara voia ta sau poate doar covarsit de nepriceprea unora dintre semenii nostri… Anule vechi, fii demn si iesi in alaiul mascatilor din Muntii Buzaului! Ca vrei sau ca nu vrei, noi tot te impingem ca sa se faca loc unui an proaspat, curat, poate spornic cum ai fost tu sau mai bine, mai lipsit de boli si neputinta, mai curajos si mai liber, mai putin prins in hatisul politic care ti-a mancat mai bine de jumatate din viata! Vrem sa vina un an care sa ne indemne sa tinem mereu, oamenii buni, si de cei mai putini sanatosi la duh si care sa prinda tamaduire prin puterea exemplului! Hai, du-te repejor si nu te uita dupa haosul financiar si legislativ! Arunca privirea cat mai in fata, spre 2019, cel gata sa ne prinda in hora faptelor bune, a construirii demne si fara tagada! Iti zic doar un bob zabava sa ai si hai cu noi sus, tocmai la Bisoca cea mereu fantastica!

In ton cu momentul unic al sfarsitului de an si pretuind traditia de la munte, Petre Emanoil Neagu, presedintele Consiliului Judetean Buzau vine propria urare: Sarbatorile de iarna sa va aduca sanatate, bucurii si armonie in suflet! Un an Nou plin de realizari!

Mastile neamului in plugul anului

Sa nu-l lasam pe 2018 sa plece fara sa-i uram cate lucruri bune si rele a produs el pentru fiecare dintre noi! Sa strigam fie tare sa rasune muntii ca la Gura Teghii, fie sacadat ca la Bisoca sau poate doar cantat cum numai in satul Plostina din judetul Buzau se intampla! Si daca este el, sfarsitul de an, acum, de ce sa nu ne podideasca si amintirile din frageda pruncie cand cei mari ne invatau ca aceste colinde aparte din ziua de 31 decembrie au chiar puteri vindecatoare! Bisoca mi se arata si acum la sfarsit de an intr-o fata unica, ma uimeste prin diversitate si perseverenta, prin cumintenia cu care este tinut intre muntii Micii Elvetii un obicei popular despre care aproape toata presa locala arata ca nu mai este: ma refer la acest plug care aici, la Bisoca, asociaza magistral acordeonul, toba sau fluierul cu clopotul si versurile arhaice la care tin ca la o reteta deja intrata in patrimoniul universal UNESCO. Si chiar asa este pentru ca toate colindele Romaniei sunt in acest patrimoniu mondial. Si mai am un argument: plugul mare de la Bisoca lui Alexandru Ioan Cuza ii este dedicat si se intampla doar aici din intreg cuprinsul judetului nostru!

Fac un pas inapoi in fata celor care studiaza cu atentie folclorul autentic – la noi in judet o singura persoana am cunoscut in multii ani de presa – Doina Ciobanu – si spun doar ca amintirile acelea sunt dulci clipe despre o asteptare atat de placuta si intensa incat aduna in ea stradania toata din luna decembrie de a avea casa curata, mere si colaci pentru colindatorii mari, plus cate ceva de-ale gurii, ba si ceva carne de porc pentru sacul celui mai strangator din ceata, o sticla cu licoarea muntilor – tuica de pruna – si bani dupa cat de mare era ceata!

Pe 31 decembrie, in casele oamenilor de la munte doar doua preocupari existau: sa fie hranite animalele din grajd si sa fie asteptati la cap de pat plugarii! Poarta era descuiata sau chiar deschisa larg, caci ceata nu se lasa cu una cu doua pacalita ca vecinul nu ar fi acasa. Veneau pana pe prispa casei. Primul care se auzea de la distanta mare era clopotul. Bunicul imi spunea ca pe cat de mare e clopotul, tot atata si ceata. Era una bine organizata, cu multe masti in ea si cu un vataf renumit si in viata de zi cu zi a satului. De la o casa la alta, plugarii, cei mari, nu mergeau nicidecum in liniste. Bateau tobele si strigau care cum era mai odihnit. O data intrati in curte, plugarii acestia un an asteptati alcatuiau o imagine si a ceea ce are viata normala mai frumos, dar au si chipuri ale uratului pe pamant. Masti vesele si masti triste, masti rele si masti zambitoare, traditionale sau moderne. iar acum, mai nou, masti adaptate trendului vietii mondiale si relatiei dintre un barbat si o femeie sau …

Copiii isi mentineau o zona de siguranta: intai se uitau din casa. Era frica de urs si de personajul vesel al cetei care lua in brate fetele mari si facea glume. In doar cateva zeci de secunde, ca la un semn, se facea liniste. Vataful incepea sa colinde. Cetele mari aveau mereu versuri vechi, plug lung si frumos care oglindeste mai ales truda cu care se obtine painea de zi cu zi. Plugul, spun cunoascatorii, este rupt din obiceiuri agrare. Oamenii casei erau pregatiti pentru colindul acesta special inca de la taiatul porcului. La final, cand in curte biciul era sef, in fundal buhaiul uns cu bors, apa sau cu apa si sacaz ori cenusa si parca la anumite intervale rasunau toate clopotele din ceata, si nu era doar unul mare al vatafului, ci multe, inclusiv pe costumele plugarilor. Ceata era rasplatita si cu produse si cu bani si i se multumea intens ca a venit sa alunge anul rau si ceea ce a adus el ca napasta la casa gospodarului. Mai spre pranz, indrazneau sa apara si cetele mici – de cativa plugari adolescenti care nu aveau inca varsta de intrat in ceata care spargea plugul seara tarziu pe cel mai inalt deal sau munte din zona. Copiii aveau doar bici si clopot si versuri mai putine, dar exersau cu ardoare pentru a prinde la anul loc intr-o ceata mare.

Asa stiu eu – din copilarie, dar mai ales discutand cu Serban Tertiu – mesterul popular de la Nereju din Vrancea care este considerat in perioada moderna stapanul mastilor romanesti destinate plugarilor.

Apelez insa si la povestirea unui copil al zonei de sus, Bisoca, pe care il stiti probabil din imaginile pe care le surprinde cu aparatul sau de fotografiat si cu care reuseste sa arate in mod aparte frumosul vietii bisocene cu fetele ei inedite. Leonard Moise este acum student la Brasov, insa povestea mersului cu plugul se duce departe, la inceput de drum al vietii: Din cate imi amintesc merg cu plugusorul de cand eram foarte mic, aveam doi-trei anisori. Practic bunicii ma asteptau sa-i urez cu clopotul impodobit! Eram bucuria si mandria lor, iar ei imi povesteau din trecut, dar eram prea mic ca sa inteleg.  Apoi bunicul a murit cand aveam in jur de trei ani si l-am colindat foarte putin.

In timp ce am crescut am participat si in ceata de plugari a scolii din sat la serbarile scolare pe care le faceam de sarbatori la caminul cultural unde venea lume multa.  Multi ani am mers cu colegul George Dobroiu pe la casele invecinate fiind un bun prilej de a ura gazdelor, dar si de a ne face proprii banuti.

Pe masura ce am crescut  am colindat tot mai multe sate, fiind o mare bucurie pentru noi. In ultimii ani am ales sa merg cu ceata domnului secretar Constantin Moise sau a fiilor dumnealui strangandu-ne tineri de prin toate satele.

Am spus mai devreme ca la Bisoca inca se pastreaza obiceiul ca in ceata sa fie prinsi si cativa instrumentisti ai satului, iar vataful sau capetenia plugusorului sa se imbrace in costum popular. La fel si satenii care merg cu plugul si au acordeon, cel mai des, sau fluier ori tobe. De obicei in cetele din zona noastra capetenia cetei este cel care recita plugul, una-doua persoane se costumeaza in costum popular, iar ceilalti se imbraca cat mai hazliu cu putinta cu scopul de a alunga spiritele rele. Dintre personajele cetelor de plugari nu lipsesc mosul si baba, zlatar (tigan), ursul cu zurgalai la brau si capra. Printre instrumentele cu care se zdrangane se numara: buhaiul, clopote de la mici la mari, talanga, toba si zurgalaii.  Traditia spune ca cei cu masti pe fata nu pleaca din gospodariile oamenilor pana ce nu isi dau jos mastile sau sunt demascati de gazed, imi explica Leonard Moise care mi-a pus la dispozitie si fotografii relevante. Leonard are adunate aceste fotografii, dar si diversitatea frumusetilor de la Bisoca si pe blogul sau https://robisoca.blogspot.com/2018/01/la-multi-ani-2018.html?m=1.

Il intreb insa si pe Florin Stemate, primarul comunei Bisoca daca el insusi, baiat al satului, a mers cu plugul, ii zic plug pentru ca e colindul cetei mari din care fac parte si adulti. Florin Stemate rade din plin, semn de amintiri frumoase: Ei, cum nu! Am mers pana pe la 20 si ceva de ani! Acum timp nu mai am destul, ca de mers parca as mai …

Aud insa de la Leonard de ceata lui Constantin Moise, secretarul comunei Bisoca. Pe domnul acesta il cunosc si eu si as fi putut paria ca omul serios din fata mea nu ar avea atata pasiune si patos in a strange tinerii satelor si a le preda annual lectia plugusorului bine colindat, ba mai mult canta el insusi la fluier si toba, iar clopotul cel mai mare in mana lui este. Il intreb pe Leonard despre ceata aceasta condusa de Constantin Moise: Fiecare ceata este frumoasa in felul ei si pe masura ce crestem realizam cat de frumoase erau traditiile odinioara. Consider ca, ceata domnului secretar este cea mai faina deoarece dumnealui incearca sa ne transmita noua tinerilor ceea ce dumnealui a vazut sau a invatat de la bunii si strabunii nostri. In aceasta ceata “Plugul” este recitat cu patos de catre domnul secretar. Pe aceasta tin sa-i multumesc domnului secretar si intregii familii pentru tot sprijinul pe  care ni l-a oferit nu doar in aceasta perioada a anului, ci de fiecare data cand in zona a fost vreun eveniment cultural; ne-a sprijinit ca un parinte si ne-a invatat sa fim demni de traditiile stramosesti.

Ce sa mai spun eu, domnule Moise dupa ce unul dintre plugarii dumneavoastra din ceata va vede asa? Este clar ca noi cautam valorile doar la asfalt, in centrul orasului resedinta de judet, si poate direct intr-unul dintre birouri. Iata ca realitatea este atat de frumoasa si ne scoate in evidenta oameni care chiar stiu folclor si traditii si le predau intocmai – fara a le da nota etno. Altfel cred ca nici nu as fi scris! Aglomeratie si subiecte etno imi sunt zilnic sugerate, insa pana la limpezirea acestui fel etno sa mai treaca ani!

Pe la aceasta ora, Constantin Moise pune la cale ziua de maine impreuna cu flacaii si adultii din ceata lui 2018. Este o sedinta asteptata un an intreg. Are gata 58 de ani si merge cu acest colind in comuna sa natala de la varsta de sase ani, iar la 12 ani, imi spune prin telefon, a fost chemat de ceata mare sa cante el: Acum adunam baietii. Au inceput deja sa sune sa facem o ceata de 15 maxim 25 de baieti. Ne intalnim la caminul cultural si discutam. Noi ne facem mastile, noi avem un plug aparte. Este unic pentru ca noi, bisocenii i-l dedicam lui Alexandru Ioan Cuza pentru ca el ne-a dat pamanturile! Noi avem si plug, dar si jocul de masti ca influenta din Moldova cea vecina noua, aici! In ceata avem cate doua perechi de mos si baba pentru ca ei danseaza, glumesc, ba mai intervine si gelozia intre cupluri! Ca in viata reala. Avem urs, tigan si tiganca, plus zlatarul care duce ursul. Care flacau nu avea clopot si il primea de la vreun gospodar colindat avea vama de dat! A doua zi dadea inapoi omului clopotul plin cu tuica! La noi, buhaiul se unge cu apa cu cenusa sau gaz lampant. Gazul este cel mai bun. Fetele care erau colindate, ca sa nu mai fie sacaite de flacai sau in gluma ungeau buhaiul, parul lui de cal, cu untura si nu mai mergea buhaiul! Ce mai, plugul la noi, la Bisoca inainte era adevaratul Revelion pentru ca ne adunam undeva si petreceam pana a doua zi. Dar, poate cel mai important este si urmatorul aspect: cand cantam plugul la casa omului chiuim. Cine chiuie atat de tare de stinge lampa, inainte mai ales faceam asa ceva, acea ceata era cea mai buna, cea mai mare, cea mai cea! In Bisoca, intr-un an, ne-am adunat noi intr-o casa vreo 12 familii de Revelion. Am primit atunci 24 de cete de plugari! Acum mai e o ceata, poate mai multe, dar nu foarte multe in fiecare sat.

In alte zone ale judetului Buzau era motiv de petrecere si avea loc seara. Tinerii se amuzau de costumele pe care le-au gandit si bateau tobele atat de tare incat rasunau satele pe care a doua zi le colindau.

Primiti, asadar colindatorii care stiu vers vechi si datator de noroc si veselie in casa dumneavoastra! Nu ne-om duce noi pana la Bisoca sa primim acest colind special, dar sa le apreciem dorinta de a forma an de an ceata si de a merge o zi intreaga peste muntii care si-au agonisit si putina zapada, dar mai ales stradania de a nu pierde vreodata un obicei pentru care strainii platesc ca s ail vada doar, nu sa-l si aiba! Plugul mare si plugusorul! Mascatii Buzaului care astazi pun si plugul insusi in ceata de colindatori! Se intampla doar la Chiojdu, peste munte! Bisoca ramane reper! Poate de aceea comuna are inca si tineri, poate de aceea de acolo se intampla mereu cate ceva deosebit!

 

Fotografiile sunt semnate Leonard Moise

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest