0774/982.049

Probez Dragaica inainte de ora 10, ora de deschidere. In doua zile diferite. O duminica si o zi de marti. Vreau sa percep targul acesta asa cum este el in timpul desfasurarii fara autoritati, bine raman politistii locali de la poarta, caci si ei au o anumita autoritate – unul pare sa amusine, dupa cum imi spune un barbat cu palarie din fetru, semn ca e de la munte, se orienteaza la mica ciupeala -, ci doar cu vizitatori si comercianti.

Nu pot decat sa prind drag sa intru in spatiul acesta care a scris istorie, nu in intergime in cei 240 de ani pe acest loc, dar mare parte da! Intru in Dragaica cu cateva idei parca deja marcate, preconcepute, gata confectionate, nici nu stiu cum sa spun. Una dintre idei este cea referitoare la conducerea Primariei Municipiului Buzau care incearca deja de doi ani sa schimbe Dragaica dupa modelul interbelic, adica atunci cand a fost consemnata cea mai mare dezvoltare a targului si cele mai faine efecte secundare in plan social si economic. Stiu ca atunci, cel mai important aspect era ca in targul acesta sa se vanda exclusiv marfuri care nu-s de gasit in magazinele uzuale. Pai, hai sa caut cu privirea!

Scrutez. De-a stanga, de pe la mijloc de rand pana in spate de tot, bifurcati chiar si transversal, comerciantii de papuci din plastic, lenjerie intima la set de cat mai slaba calitate, tricouri la 10 lei bucata, pijamale din bumbac romanesc, insa cu eticheta sfanta de China, si ce mai au? Da, sa nu uit! Salopete de vara. Nimic din toate acestea nu poti gasi in magazinele uzuale, in timpul anului, dar nimic! Desigur, sunt ironica. Intreb unde trebuie si mi se spune ca este greu sa scapi de aceasta breasla a comercinatilor de marfuri din en-grosurile de la intrarea in Bucuresti. Concluzia: fie ea Dragaica, targ de Pantelimon la Cernatesti, de Sf. Marie la Bisoca ori targul de miercuri de la Chiojdu, comerciantii acestia intind ata si expun seturile colorate de lenjerie intima!

Cel de la Primaria Buzau care vegheaza zilnic la bunul mers al targului adauga: nici nu te poti opune lor, sunt cei care argumenteaza cel mai vehement! Nici primarul nu-i poate da la o parte ca-s mortali! Au, ce doare! Voi profita de prima ocazie si am sa-l intreb pe primarul orasului care aduce un alt sistem de deschidere al urbei catre ce e modern, inovativ si in trend daca nu cumva tricoul de 10 lei umple chiar toate magazinele din oras si ar trebui ca locurile din stanga targului sa le ofere spre exemplu femeilor din Bisoca – ele fie lucreaza ciorapi din lana si ilice, fie fac din panusi de porumb diverse impletituri, fie prepara din bureti de padure salate si zacusti. Ori femeilor din Tisau care inca tin vie traditia prunelor lojnite sau afumate si fara de care postul Craciunului ar fi mai sarac in produse alimentare. Ori poate ciobanilor din satul Plostina – autorii cascavalului Penteleu original, iar acolo sus si acum branza de oaie se face altfel si are parca cel mai bun gust din teritoriul judetului Buzau. Ar mai fi la acest capitol poate, insa eu sunt convinsa ca si conducerea Primariei stie ca la anul poate nu vor mai fi atat de multi comercianti de lenjerie intima la set in Dragaica!

Argumentez cu lipsa de clienti la aceste standuri. Rar vezi cate o mamica venita in papuci luciosi de pe la Chilii si care tine de mana un pusti care sa se opreasca. Cu greu si chiar negociind scoate ceva bani din buzunar ca sa ia pustiului in final o sapca. Revin in prima linie, a casutelor. Frumos! Am trecut peste aceasta zona pentru ca nu venisera doamnele nici in prima zi si nici in a doua zi la ora 9 si putine minute, cand am decis eu sa sondez Dragaica. Bijuteriile din fimo. Au prins bine, sunt aratoase si se vand bine imi spune doamna! In schimb, berzele din lemn isi asteapta cu ciocul deschis clientii! Copiii se opresc, le prind de aripa si dau sa le ia acasa. Cate un tata spune razand nu ne mai trebuie, tata, barza, las-o acolo!

Piscina, inghetata – coada la inghetata, porumb – cred ca e standul cu vanzarea numarul unu anul acesta, iar porumb, inghetata, vata de zahar… la toate se deschide, dar clientii stau in asteptare. Nici nu v-am spus ca deja sunt cateva sute de oameni in Dragaica si nu ma refer la comercianti. E clar, inima Dragaicii este reprezentata in acest an de comedii. Atat de multe nu am vazut in alti ani. O doamna cu urechile alungite de cerceii din aur sub forma de cerc impletit imi spune ca ea de o viata asta face, merge la targuri cu lanturile. E de la Mizil si e putin suparata. Si-au cumparat multi comedii! Stiu ca aici se fac bani si vin toti gramada! Eu vin de 32 de ani! Si nu mai am loc de astia tineri cu masinute la cinci lei trei minute! Da’ ne costa si pe noi de aia am pus zece lei!

Dar pe noi oare nu ne costa? Ei sunt obisnuitii targurilor din tara, caci de aici la Mizil merg, aflu de la doamna care-si sufleca rochia larga deasupra genunchilor ingrosati de stat pe scaun! Trec printre comedii catre blanarii Romaniei. Ii caut inca de la inceputul Dragaicii, ba din 8 iunie 2018 de cand isi postasera masinile cu blanuri in fata standurilor. Azi zic sa vorbesc doar cu cei din Arad pentru ca deja apar langa mine unul cate unul. Nu sunt nemultumiti, ci fericiti ca vin in Dragaica. Daca nu ar fi targurile din tara nu am vinde mare lucru in magazine acasa. Pun mana pe un cojoc de copil ca de cinci ani. Pe loc imi face reducere de la 270 la 250 de lei. Il verific la buzunare, gluga, manecile frumoase… ramane in 170 de lei. Care e pretul hainutei care chiar imi place? Atunci plec sa incerc tot o haina de copil. Domnul este din Piatra Neamt, nu Arad. O blana de oaie bine lucrata, fara gluga, dar cu gentuta. 230 de lei. Ajung la 190 de lei si nu se mai poate. Deci…

Ei, blanarii sunt marii campioni ai Dragaicii. Anul trecut, imi povestea primarul Constantin Toma, un singur blanar a vandut toate cojoacele disponibile din zona sa de activitate. Asa de bine i-a mers incat are si el Dragaica la suflet si in cont! Asa o va avea si domnul Mici care in fapt este om de-al locului. Ii stiu numele, insa nu mi-l amintesc acum. Vinde de obicei in Dragaica. Fostul primar al orasului era fan al micilor vanduti aici, de erau mici cu epoleti! E 9 si 13 minute. Coada de la standul sau cu mici, ce-i drept cel mai mare si mai aranjat, se intinde pe vreo zece metri. Oamenii striga din rand sa mai puna cinci pe gratar, ba sase, hai inca patru… Borcanele cu muraturi is lovite aprig de soare, nu se uita nimeni la ele. Micii miros bine. E masa de dimineata a comerciantilor care cumpara si duminica, atunci cand vin cu aceeasi marfa in talcioc.

Peste drum de standul cu coada, alte doua mici gratare. Doi barbati se imping unul pe celalalt in clesti de mici, se contreaza verbal si ridica pe dedesubt privirea spre standul aglomerat. Ies injuraturi aprige. Gratarul lor nici foc nu are, ce sa zic de mici si miros! Nici vecinul nu e pregatit. Aproape ca e abandonat! Angajatii vin tarziu, imi zice o precupeata cu sort, basma si trei baloane suspendate de mana stanga. Nu vinde nimeni baloane gata umflate, dar nici ca vreun copil si-ar dori!

Ies din Dragaica fara sa mai scrutez alte zone. Stiu clar ca e viata in Untoldul etno al Romaniei si inainte de ora 10, sunt comedii si gratare pornite, porumbul se fierbe deja de pe la ora 9, inghetata e in cornet fix cand apare clientul! Data viitoare vin la pranz!

error: Continut protejat

Pin It on Pinterest